"Nu calcati iarba!"

Aceasta imagine nu este din anii '80. Asa arata parcul Titan (IOR) din Capitala in anul 2013. Aceasta imagine imi aduce aminte de copilarie. In perioada comunista nu aveai voie sa te joci pe iarba. Voi ce le spuneti copiilor cind va intreaba de ce nu au voie sa calce iarba?

*Fotografia este realizata de mine.

Jurnal de spital

Bunica mea este grav bolnava. De o saptamina nu ma uit la stirile tv... In aceasta perioada traiesc ca un "enorias" intr-o "catedrala" a groazei. Ma refer la un spital din Capitala. Am vazut neputinta, suferinta... dar si multa nesimtire. Spitalul nu are medicamente, dar are saloane cu televizoare si lcd-uri cu Internet. In saloane, gindacii sunt singurii prieteni.

Cred ca toata reforma in sanatate consta in prezenta tinerelor doctorite in colanti si halate scurte :) Sa ii vedeti pe pacientii batrini cum se lumineaza la fata cind le vad. Numarul tinerelor in halate albe este mult mai mare in comparatie cu medicii virstnici.

Ma bucur ca sunt medici tineri, dar... este o pb de credibilitate pt un spital. Nu cred ca un medic tinar il poate inlocui pe doctorul virstnic. Vreau sa vad cum tinerii medicii lucreaza impreuna cu seniorii din sistemul medical.

O doctorita tinara o intreba pe bunica mea de 87 ani daca este pensionara si daca lucreaza. Avea fisa medicala a bunicii mele in fata ei.

Repet. Ma bucur ca sunt multe fete frumoase si tinere in halate albe, dar unde sunt medicii cu experienta? Cred ca toti stim unde sunt doctorii cu experienta. In sistemul privat sau in strainatate.

M-am saturat de aceasta MIZERIE din sistemul medical romanesc. Toti romanii stau cu capele aplecate si nu ies din cuvintul doctorului. Este un tablou grotesc cu oameni care asteapta in liniste. Nu ai voie sa comentezi de ce medicul ti-a spus sa vi la o ora anume, iar el a intirziat citeva ore... In asemenea spatii nu ai voie sa comentezi, ai voie doar sa te rogi.

Este suficient sa stai citeva zile si nopti intr-un spital si o sa vezi multa MIZERIE. Nu pot sa inteleg de ce nu sunt bani pt marirea salariilor si achizitionarea medicamentelor, dar se gasesc bani pt tot felul de cacaturi, precum plasmele, lcd-urile, televizoarele, Internet, softuri de divertisment la calculatoarele de la paturile pacientiilor, etc.


VA DORESC MULTA SANATATE

Jurnal de protestatar "ciumpalac"

Eu cred ca toti trebuie sa participam la miscarea social politica. Nu am fost la multe proteste ca simplu cetatean. In anii '90 participam la proteste ca jurnalist. In 1999 am renuntat sa stau deoparte si am participat pt prima oara la un protest ca simplu cetatean si nu ca jurnalist. Era vb despre marsul tacerii pt apararea democratiei. Era in perioada mineriadei. Acum am fost impresionat de imaginile de la tv cind jandarmii loveau cu brutalitate oamenii de pe trotuare. Duminica, 15 ian. am hotarit sa ma implic. Nu mai puteam sa fiu indiferent. Simbata noapte, 14 ian. m-am culcat cu mustrari de constiinta. Nu mai aveam sentimentul ca trebuie sa astept ca cineva sa rezolve. Si asa am asistat la cele mai urite evenimente din ultimii ani. Duminica, 15 ian. situatia a fost incordata. De fiecare data cind imi era teama, ma uitam la batrinii de linga mine. Erau in baston si tremurau de frig... Pensionarii prezenti in piata se bucurau ca ne vad pe noi tinerii. Am vazut batrini care plingeau de bucurie in timp ce se imbratisau cu tinerii. Acesti oameni au crezut ca sunt abandonati.

Duminica am incercat sa port un dialog cu un jandarm (era un sef de unitate sau ceva asemanator). Imi spunea ca si el constientizeaza situatia in care ne aflam, dar ca noi suntem minoritari si trebuie sa ne supunem deciziilor luate de liderul acceptat de majoritate, chiar daca el greseste si face abuzuri. Citez: "daca va lasam sa demonstrati si fraternizam, o sa intervina militar strainii pt a face ordine la noi". La finalul dialogului, jandarmul ii spune unui batrin de linga mine sa plece acum din zona - "ca o sa inceapa acum". In acel moment, jandarmii aliniati in spatele acestui sef de la jandarmerie, fac cu ochiul catre multimea din spatele meu si in momentul in care si-au miscat capul in semn de aprobare, un grup de indivizi din spatele nostru (care au aparut din senin) au aruncat cu cockteiluri molotov, incercind sa forteze gardul. Jandarmii au facut citiva pasi inapoi, prinvind "show-ul". Noroc cu femeile prezente in zona care au tipat ca acesti indivizi sa fie luati.

Daca nu eram atent la semnalele jandamiilor, cerd ca puteam sa fiu ranit de cocktailul molotov. Asa am avut timp suficient sa ma retrag linga gura de metrou de linga TNB.

Nu am regretat ca m-am dus. In drum spre casa am vrut sa vad ceea ce se intimpla in zona de conflict Coltea, Sf Gheorghe si Pta Unirii. Am mers prin spatele spitalului Coltea si am ajuns la biserica Sf Gheorghe. Acolo am asistat la conflicte. Am vazut copii cu fulare la gura, unii alergau, altii scandau in fata jandarmiilor. Cred ca multi copii din cartierele marginase au intrat in jocul periculos al unor tineri (posibil din galerii de fotbal, sau oameni pusi de putere). In Pta Unirii, jandarmii asistau cum tineri vandalizau. Aveam impresia ca toata scena de razboi din zona era un scenariu pus la cale de autoritati. Victimele erau oamenii care ieseau din metrou si magazine.

Revenind la atmosfera din piata Universitatii, pot spune ca este ok. Am vazut oameni care comunicau intre ei, nu doar scandau.

Sociologul Sergiu Bălțătescu: Orice protest are și o parte violentă. E inevitabil

Va recomand dialogul meu cu sociologul Sergiu Bălțătescu, conferențiar la Universitatea din Oradea.

Sergiu Bălţătescu a primit premiul "Dimitrie Gusti" al Academiei Române pentru lucrarea sa, "Fericirea în contextul social al tranziţiei postcomuniste din România. Determinări sociale şi strategii individuale".

Sergiu este redactorul șef al revistei Sociologie Românească.

Ce părere ai despre evenimentele de la București și restul țării?

Erau de așteptat, dacă ne uităm la distribuția satisfacției în țara noastră, care a cunoscut o scădere accentuată după 2008. Poți ca exemplu să reproduci graficul acesta din World Database of Happiness, construit pe baza datelor Eurobarometrului.

2010 a fost o scădere aproape identică cu cea din 1999, și știm ce dezastru a fost anul acela. Valorile din 2011 par să mai crească un pic, dar trebuie confirmate de alte cercetări.

Ce îi animă pe protestatari?

Cred că impulsul inițial a fost ceea ce Durkheim numește "comunitate de ofensă". Oamenii s-au simțit ofensați de duelul personal dintre Președinte și Raed Arafat. Primul nu este din punct de vedere psihologic neapărat nesuferit poporului român, care iubește, în mod tradițional, voievozii (sau despoții luminați). Cu o condiție însă: domnitorul să fie blând și bun cu oamenii, ceea ce evident aici nu e cazul. Al doilea personaj public e iarăși un arhetip care s-a relevat și în cazul primarului Sibiului: străinul binevoitor. Poate că ne-am obișnuit prea mult în istorie să fim persecutați de străini, astfel încât ii apreciem înzecit pe cei de altă etnie care muncesc cu seriozitate pentru țara aceasta. Duelul dintre cei doi - mai bine zis modul cum a fost umilit inițiatorul SMURD-ului - a developat, ca o poză pusă în soluție, caracteristicile indezirabile ale celui dintâi: aroganță și nepricepere versus pricepere și modestie. De aici solidaritatea în ofensă. Simțindu-se jigniți, dar ceea ce e important, simțind că ceilalți le-ar aproba luarea de poziție, unii au ieșit în stradă, ceea ce este iarăși atipic pentru poporul român. Poate că protestele nu vor continua multă vreme - la urma urmei, e iarnă - dar eu simt că acest fapt are totuși o importanță simbolică. Sunt mai importante mișcările subterane de atitudini - oamenii s-au cam săturat de această putere, strâns unită în jurul conducătorului ei, și probabil o vor repudia la alegeri, oricât de mult ar fi amânate și acestea. Dacă, desigur, vor considera alternativa suficient de credibilă.

De ce sunt grupurile atât de eterogene cel puțin ca vîrstă?

Comunitatea de ofensă explică și eterogenitatea grupurilor. Să reamintim totuși că protestatarii sunt o foarte mică minoritate. Noi nu avem tradiția protestului pentru că nu avem tradiția cetățeniei. Chiar ieri imi spunea o studentă care a fost oprită de manifestanți în centru orașului cu îndemnul "alătură-te nouă". "M-am dat înapoi aproape îngrozită numai la ideea că aș participa...", mi-a spus ea.

Este austeritatea numitorul comun al doleanțelor?

"Austeritatea" este un pachet frumos, cu fundiță de ultimă modă, pentru un cuvânt cu care ne-am obișnuit de mult: sărăcia. Cred că numitorul comun e mai degrabă percepția că puterii actuale nu le pasă de ei. Și asta e probabil adevărat de multă vreme, dar acum li se și spune asta în față - ceea ce desigur e dinamită.

De unde au pornit violențele? Crezi că este vb doar despre acei tineri violenți care se manifestă pe stadioane?

Au mai vorbit sociologi despre asta. Orice protest are și o parte violentă. E inevitabil. Tinerii de pe stadioane sunt țapii ispășitori pentru actuala putere.

În urmă cu cîțiva ani, în Franța, tinerii se revoltau violent. Atunci au existat și victime. Se vb despre tinerii din cartierele marginașe din zonele urbane a Franței care nu se pot integra. Că nu își găsesc job-uri... Se vb despre tinerii de altă naționalitate decât franceză care au participat la protestele spontane din perioada respectivă.

Nu cred că situația se poate repeta la noi. Chiar dacă inegalitatea socială este în creștere, pungile de sărăcie nu sunt distribuite preponderent în orașele mari. Mai degrabă în orașele mici și în sate, ceea ce face mișcarea de agregare a tinerilor aproape imposibilă. În plus, tinerii de la noi nu au ideologia care să îi împingă la violență. Subculturile rap sau punk nu au aderență la ei. Și hip-hop-ul autohton e un produs de import, făcut de formații al căror singur scop e să se îmburghezească. Deci neavând underground, nu prea are ce ieși la suprafață.

Care sunt canalele de comunicare cele mai eficiente pentru coordonarea unui protest?

Pentru tineri, noile tehnologii de comunicare pot funcționa foarte bine. Nu am însă multe speranțe în faptul că partidele de opoziție și sindicatele vor transforma izbucnirile spontane în mari mișcări de protest. Repet, nu avem tradiția protestului pentru că nu avem tradiția democrației. În 1990 l-am urât pe Brucan când vorbea că ne vor trebui 20 de ani să învățăm democrația. Acum ni se pare că a fost super-optimist. Sper însă că energiile și inteligența tinerei generații se va concretiza în elemente de tip democratic caractaristice mai degrabă noilor mișcări sociale: flexibile, localizate, organizate și chiar desfășurate în parte prin noile mijloace de comunicare. Pentru că protestul este un element pozitiv. Miza nu este ce facem cu guvernarea aceasta care a întrecut cu mult măsura, dar are totuși zilele numărate. Problema este cum vom putea ține în frâu excesele guvernărilor ulterioare.

Ai văzut mărturia acestui cetățean care a fost ridicat de la coadă, de la Fornetti, în piața Unirii?

Viața bate filmul (aviz și iubitorilor de desene animate).

Ce trebuie să facă protestarii pt ca mișcarea să nu se stingă?

Cred că problema ar trebui pusă așa: cum pot ceilalți, ne-protestatarii, să-și facă un scrutin interior ca să vadă dacă le place sau nu cum este guvernată țara?

Bloggerii spun că protestul din piața Universității nu va mai continua mult, motivând lipsa unui lider. Crezi este valabilă această ipoteză?

Este posibil. Să nu uităm că mișcarea din 1990 a fost legată de Marian Munteanu, oricât de atipic a fost acest personaj ca lider.

Cine poate deveni liderul unei mișcări ample, precum cele din București și țară? Care este portretul robot al potențialului lider?

E greu de spus. Sunt alți specialiști care ar putea face mult mai bine un portret robot al revoluționarului. În orice caz, trebuie să "meargă la tăvăleală", cum se spune.

Crezi că lipsa unei piețe publice în București a ajutat la escaladarea conflictelor din ultimii 22 de ani? Se știe că aproape în toate orașele importante din țară există o piață publică unde oamenii se pot întâlni și demonstra. În Capitală, de fiecare dată cînd a fost un eveniment important, precum cîștigarea unui meci de fotbal important (precum cele ale naționalei în campionatul mondial de fotbal), sau protestele împotriva puterii - românii vor să manifeste în zona piața Universității. Toți vor să cucerească piața. Este vb de un simbol sau este vb de nevoia exprimării opiniei într-un spațiu mai mare și nu restrîns, precum spațiul verde și trotuarul din fața TNB-ului?

Lipsa unei piețe publice este o lipsă majoră a Bucureștiului. Să nu uităm însă că Bucureștiul este proiecția pe sol a societății comuniste, dar și a celor anterioare, nu foarte permisive cu libera exprimare a opiniilor și dreptul de asociere - în ciuda miturilor despre cât de avansată era societatea interbelică. Centrul capitalei este prost conceput. Pe de altă parte, să ne închipuim că Marian Munteanu ar fi protestat în 1990 în Piața Obor. Cine l-ar fi băgat în seamă? Vrem protest perfect curat, fără deranj? Poate că suntem și fanii războiului chirurgical, de care vorbeau americanii în Irak când arătau la televizor cum îți bagă bomba pe geam. Ei nu vor nici măcar să treacă legea sănătății prin Parlament iar noi să nu deranjăm nici măcar circulația.

În momentul de față putem spune ca actualul regim politic are tendințe dictatoriale? Abuzurile jandarmiilor pregătesc o etapă nouă pt o tranziție la o dictatură "modernă", atipică?

S-a discutat și subiectul acesta. Pericolul alunecării spre dictatură nu stă în micile șicane ale forțelor de ordine, ci în evitarea dialogului pe toate căile - uitați cum s-au impus toate legile în ultimii ani. Problema cea mai mare cu actualul regim politic este că și-a greșit epoca. Epoca Băsescu are multe twist and turns. Să nu uităm că a fost ales de electoratul mai educat din orașe, pentru ca în câțiva ani să o vireze spre neopopulism. Faimoasele rapoarte promise din trei in trei luni în Piața Universității sunt un exemplu clar. Și electoratul Președintelui s-a schimbat radical, odată cu virajele ideologice. Acum populismul a rămas în gol - îi las pe cititorii blogului tău, amatori de desene animate, să-și imagineze cu ce film ar fi semănat un eventual raport către țară ținut sâmbăta trecută în Piață. Ăsta este populism pe dos.

De ce crezi ca autoritățile au apelat la violență?

Din nou, hai să vedem tabloul general. Violența aceasta nu înseamnă nimic pe lângă cazurile de violență simbolică (definită de Bourdieu ca impunerea unor categorii de gândire care servesc grupurilor dominante). Violența simbolică este gratuită și discriminatoare. Să ne aducem aminte că, așa cum a fost luat Arafat în colimator, și noi profesorii, apoi medicii, actorii, au fost pe rând prezentați ca dușmani ai reformei. În general s-a depus un efort comunicațional intens pentru a discredita orice categorie nemulțumită. Asta este populism pe dos - încercarea de a acredita ideea că poporul nu te merită.

*Va recomand si următoarele interviuri:

Sociologul Sergiu Bălțătescu: Nu putem educa destui concetăţeni în spiritul unei gândiri critice care să contribuie la consolidarea democraţiei

Sociologul Sergiu Bălțătescu: Începem să fim ocupaţi iarăşi de o armată de politruci incompetenţi şi imorali

Jandarmeria, intre pasivitatea fata de vandali si abuzul fata de oamenii pasnici

Va recomand textul de mai jos. Nu este semnat de un anonim. Este vb de marturia lui Augustus Costache. A lucrat in presa timp de 15 ani pentru Radio Contact, Ziua, Reuters si a fost purtator de cuvant al CNAS. Am fost coleg cu el la Radio Contact.


Jandarmeria, intre pasivitatea fata de vandali si abuzul fata de oamenii pasnici

O tara intreaga a vazut duminica seara la televizor cum indivizi pusi pe harta cu fortele de ordine au aruncat cu pietre, au smuls garduri, au incendiat chioscuri, au spart geamuri si au devastat magazine ore in sir, pana cand Jandarmeria s-a decis sa intervina si sa imprastie gloata. O seara mai tarziu, cand violenta scazuse deja aproape de zero, tot pe micile ecrane s-a putut vedea cum sute de oameni erau retinuti si urcati in dube de reprezentantii aceleiasi institutii de ordine publica.

Ceea ce a lipsit de pe micile ecrane este insa ce s-a intamplat cu acesti oameni, despre care s-a spus ca ar fi fost «protestatari in drum spre Piata Universitatii».

Intamplarea a facut sa fiu unul dintre cei retinuti si sa am «onoarea» de a fi vazut in direct in timp ce eram bagat in duba, fapt de natura sa inspaimante familia si prietenii aflati la acea ora in fata televizoarelor.

Tocmai ma asezasem la coada la un cunoscut chiosc non-stop de cornulete si pizza, vizavi de magazinul Cocor din centrul Bucurestiului, cu gandul ca apoi sa ma indrept spre domiciliu, cand in jurul oamenilor de langa mine a rasarit ca din pamant o ceata de scutieri. Jandarmii au alergat cativa pasi dupa cei care au rupt-o la fuga instinctiv sau poate simtindu-se cu vreo musca pe caciula, apoi, in cateva secunde, au format un larg cordon in jurul celor care au stat calmi pe loc. Ne-au ordonat sa ne aliniem langa zidul cladirii si au urmat cateva minute in care ei au stat nemiscati, tacuti, in jurul nostru. Mi-am inchipuit, probabil la fel ca si ceilalti, ca ne vor verifica buletinele, ne vor buzunari sa vada daca n-avem arme si ne vor lasa in pace, avand in vedere ca pe o raza de cel putin cateva zeci de metri nimeni nu vociferase, nu scandase nimic si nici nu facuse vreun gest agresiv in minutele premergatoare aparitiei scutierilor.

Dupa vreun sfert de ora de tensiune in crestere printre retinuti, cand in spatele cordonului de jandarmi si-au facut aparitia camere profesioniste de luat vederi iar pe trotuarul de vizavi s-a adunat o multime care huiduia nestingherita, ni s-a comunicat ca vom fi dusi la sectia de politie pentru verificari.

In duba am ajuns dupa o ora de stat pe loc, in picioare, ora punctata din cand in cand, gratuit, cu spray-uri lacrimogene fasaite in aer, desi nimeni nu se comporta agresiv. Dealtfel, din cauza gazelor, unul dintre retinuti a avut o criza, pare-se de astm, si a ajuns intr-o salvare. In duba am aflat ca retinutii, peste 100 cu totii, au fost imprastiati la mai multe sectii de politie. Alaturi de alti 42 de retinuti, printre care se numara si o femeie in varsta impreuna cu fiul ei, evident debil, urma sa fiu dus la Sectia 3 de pe str. G-ral Berthelot – a carei adresa le-am furnizat-o jandarmilor deoarece acestia nu stiau unde trebuie sa ajunga si bajbaiau cu duba prin centrul Capitalei.

In pofida asteptarilor cunoscutilor care m-au sunat pe mobil imediat ce m-au vazut «in direct» urcat in duba, la sectie n-am observat sa fi fost cineva bruftuluit, insultat sau agresat, in timpul celor trei ore petrecute «pentru identificare» intr-un beci congelat.

Surpriza venea insa abia la final, cand descopereai ca absolut tuturor retinutilor li se completau formulare de procese-verbale de amendare pentru tulburarea linistii publice.

Protestelor celor care spuneau ca n-au tulburat linistea publica in nici un fel li se raspundea cu explicatii de genul: «Cine v-a pus sa iesiti din casa ?», «Stiti ceva, suntem de patru zile incontinuu la serviciu, n-avem chef de discutii» sau «Noi asa consideram, aveti posibilitatea sa contestati amenda la judecatorie». Posibilitate dificila, daca nu chiar imposibila deoarece, asa cum orice jurist stie, este mult mai greu sa dovedesti ca nu ai facut ceva decat ca ai facut ceva, iar in conditiile in care retinutii nu se cunosteau unii cu altii si multi dintre ei erau, ca si mine, singuri pe strada, cum ar putea cineva gasi martori ca nu vocifera.

In ceea ce ma priveste, jandarmul care-mi completa procesul verbal mi-a masurat cu privirea paltonul lung, negru, evident nepotrivit pe un eventual razvratit, s-a uitat pe cartea de identitate care atesta o varsta mult trecuta de adolescenta, mi-a ascultat explicatiile despre coada la chiosc si mi-a facut semn sa ma aplec spre el. In sala plina de retinuti, mi-a soptit confidential: «Am sa va dau doar avertisment» si m-a privit cu subinteles, parca pentru a-mi sugera ca cineva, undeva sus, asteapta sa i se raporteze sute de sanctionati pentru tulburarea linistii publice si ca norma trebuie indeplinita cu orice pret, nu conteaza cum, chiar si pe spinarea oamenilor pasnici.

Am fost pus asadar in fata unei dileme morale – sa semnez avertismentul, adica «sa recunosc si sa regret» o fapta pe care nu am comis-o si sa plec astfel umilit sau sa refuz recunoasterea «faptei» si sa ma aleg cu o amenda (minimum 200 lei) si mai nedreapta dar imposibil practic de contestat. La 3 dimineata, dupa ore de stat in picioare si dardait in beciul friguros al sectiei de politie, am cedat si am semnat.

Insa nu inteleg sa tac in fata acestui abuz, mai ales ca in decembrie 1989 am fost unul din cei care au avut norocul sa scape de gloantele pe care le-au infruntat tocmai pentru ca astfel de abuzuri sa nu mai aiba loc.

De aceea, solicit public ministrului de interne Traian Igas sa ne arate ca nu traim intr-un regim dictatorial si sa dispuna o ancheta serioasa asupra modului in care s-au acordat sanctiunile contraventionale sus-mentionate, iar Jandarmeriei sa prezinte public scuze celor de care si-a batut joc, sub masca legalitatii, in seara si in noaptea de 16 spre 17 ianuarie 2012.

Augustus Costache

Constantin Bălăceanu Stolnici: "Copiii primesc o spoială de educaţie"

"Deficienţa e la nivel de institutor şi de învătator. Nu au entuziasmul, pregătirea pedagogică şi răbdarea necesare ca să facă o educaţie tineretului. Din cauza aceasta le scapă printre degete. Nu au autoritatea necesară. În loc de educaţie, copiii primesc o spoială de educaţie. Şi rămân cu asta, care se reflectă până la nivelul universitar. Acolo îşi primesc primele noţiuni de cultură generală.

Dacă în perioada aceea de formare a creierului, noţiunile nu sunt bine introduse, aşa rămân. Acolo trebuie făcută o reformă, dar aceasta necesită timp. Învăţătorii nu sunt bine plătiţi, iar cei care sunt de calitate, nu se implică." (Constantin Bălăceanu Stolnici)

"Sistemul educaţional este în plină revoluţie, dar nu ştiu dacă măsurile care s-au luat sunt cele mai indicate. Când un ministru al educaţiei asasinează trei academii, tăindu-le fondurile, am nişte îndoieli", a precizat Constantin Bălăceanu Stolnici pentru Antena 3.

VIDEO: Andrei Plesu considera ca Sorin Oprescu este un derbedeu

Andrei Plesu are dreptate cand face referiri la Oprescu, afirmand ca este un derbedeu. Mai jos aveti inregistrarea emisiunii 50 de minute cu Plesu si Liiceanu: Despre prostie - de la TVR 1.



Plesu a scris un editorial despre nepasarea primarilor Capitalei pentru orasul lui Bucur. "... nici unul din primarii Bucurestiului de dupa 1989 nu pare sa fi iubit acest oras".

"Eram dispus sa fac un minim credit dlui Sorin Oprescu. Era, orisicat, profesor universitar, era bucurestean, se retrasese din PSD de dragul „independentei" politice si se zvonise ca fusese, pe la spitalele pe care le condusese, un „manager" plauzibil. Subtonul golanesc, vag barbar, al modului sau de a articula mi se parea o posibila garantie de franchete. M-am inselat. (A cata oara!?). Exprimarea golaneasca e chiar golaneasca. Dl. Oprescu isi inchipuie, probabil, ca are haz, ca imbina fin „misto"-ul cu stilul „macho": baiat de baiat! E sigur de el, smecher, incapatanat. Si cu totul strain de orasul pe care il administreaza. Cat despre „independenta" lui, ea s-a verificat din plin cand a aparut ca „invitat de onoare" la congresul partidului „Romania Mare". Cu onoarea astfel „reperata", primarul s-a pus pe treaba. Ultima lui isprava e marele proiect al axei Nord-Sud, care se va implini, ilegal, pe ruinele a 13 monumente istorice si a 73 de cladiri de patrimoniu. Au disparut, sau vor disparea, in curand, locuri de un pitoresc inconfundabil din zona Buzesti-Grivitei-Berzei pana la intersectia cu Stirbei Voda. Va disparea Hala Matache, va disparea un intreg district al memoriei bucurestene... Il sarbatorim pe Eminescu si demolam casa memoriala in care se intalnea, langa gara, cu Veronica Micle." (Andrei Plesu)

Patriarhia incurajeaza politica lui Basescu

Cu tot respectul pentru ortodoxia romana, dar nu pot sa fiu de acord cu decizia Patriarhiei. Acestia au decis: 1.000 de lei nunta si 500 de lei botezul. Mai multe detalii aici.

Actualul regim politic (Basescu, Boc, Udrea, etc.) si "Prea Fericitul" ii descurajeaza pe tineri sa mai faca copii si sa se casatoreasca.

Sunt nesimtiti.

VIDEO Adrian Sobaru, in lacrimi la Antena 3: Ma doare pentru ca am inceput sa devenim niste numere

"Ma doare de cand am vazut ca nu mai exista speranta pentru copii, nu se mai vede luminita. Lumea trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa faca gesturi ca al meu. Eu tremuram, nici nu mai stiu ce am facut. Am vrut sa fac un gest prin care sa atrag atentia", a declarat Adrian Sobaru, joi seara la Sinteza Zilei, la Antena 3.

Acesta a declarat ca si-a dorit mult timp sa poata exprima ceva, insa gestul suprem l-a facut in momentul in care romanii au ajuns sa fie niste numere.

"Am facut asta cand am ajuns sa fim niste numere, 100.000, 200.000 care trebuie sa plece. In cazul meu, a ma da afara inseamna a pune o familie de 6 persoane in imposibilitatea de a mai trai. Eu supravietuiam. Nu am facut gestul pentru mine. Nu am facut pentru ca mi-a taiat ajutorul de handicap la copii, am facut-o ca sa existe luminita, sa se traiasca intr-o tara morala. Acum, la noi, hotia si minciuna sunt o virtute, iar moralitatea este bine sa n-o mai ai", a continuat el.



Adrian Sobaru are 42 de ani, este nascut in 16 august 1968 si lucreaza ca electrician la postul national de televiziune. Angajatul TVR s-a aruncat de la unul din balcoanele salii de plen a Parlamentului la sfarsitul anului trecut (23 decembrie), in timp ce era dezbatuta motiunea de cenzura.

In timpul interventiei premierului, Adrian Sobaru avea in mana o bila portocalie cu numarul 13 si a strigat de la balcon "Boc, ati luat drepturile copiilor", apoi s-a aruncat, in cadere strigand "Libertate". El a purtat un tricou pe care scria "Ne-ati ciuruit/ Ne-ati ucis viitorul copiilor nostri/ Libertate".

Tot respectul pt parintele Tanase

Am avut onoarea sa-l cunosc pe parintele Nicolae Tanase din zona Valea Plopului.





Sursa imaginii video: PRO TV

Tot respectul pt Adrian Sobaru, salariatul televiziunii publice. Pt noi romanii (cei care nu mai suporta acest regim politic) este un EROU

VIDEO: Lucia Hossu-Longin, despre gestul angajatului TVR: Îmi aminteşte de anii '50 când oamenii se aruncau din camerele de anchetă

Sursa: Antena 3

VIDEO: Avem o țară de căcat

Artistii, pe lista disponibilizatilor din administratiile locale

StirileProTV.ro

Cand implementam modelul chilian?

Fara comentarii