Citidu-l pe Petre Tutea, mi-am regasit identitatea

Am regasit speranta mea de optimism prin Petre Tutea, departandu-ma de pesimismul lui Cioran. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe Petre Tutea, dar de cate ori citesc cartile lui ("Intre Dumnezeu si neamul meu", "Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda si "Reflectii religioase asupra cunoasterii"), imi face impresia ca il vad in fata mea, explicandu-mi totul despre viata. Citind cartea lui Tutea, care a aparut la editura Nemira, "Reflectii religioase asupra cunoasterii", m-am regasit pe mine ca fiinta crestina, cautand sensul cuvantului ADEVAR. La Tutea, "adevarul este ABSOLUT", absolutul pe care il regasim in fiecare dintre noi. Adevarul este transcedental prin conceptia platonica a lui P. Tutea. Adevarul se leaga de "constiinta deplina" care cuprinde trei termeni permanenti: Dumnezeul, omul si natura. "Inaintarea omului in natura nu-l apropie de adevar" pentru ca ne lovim de absolut. Dumnezeul, omul si natura sunt "ierarhia dogmatica" impusa de natura transcedentala a adevarului. Prin realismul platonic avem o constiinta teoretica a adevarului. Tutea spunea ca radacina adevarului este ZEUL, iar "absolutul este revelatia sfintilor", unde omul nu le poate atinge. Tutea ne descrie iubirea data de Eros, transformata in prietenie, cea care duce la adevarul absolut prin iubirea platonica. Cunoasterea adevarului, a absolutului nu este data omului oricat ai medita asupra gandirii crestine.