Imi aduc aminte de perioada comunista, cand vedeam filmele intr-o sala de cinema de cartier. Fiecare vizionare era o sarbatoare personala, chiar daca trebuia sa suport conditile precare ale salii. In perioada respectiva, oamenii erau obisnuiti cu intreruperile filmului, sau cu neclaritatea imaginii. Fluierau si injurau, dupa care se linisteau imediat ce se relua proiectia.
Imi aduc aminte de primul protest al spectatorilor de cinema. Se intampla in anii '80. Intr-o sala de cinema dintr-un cartier din sudul Capitalei, oamenii urmareau cu sufletul la gura un film polonez. Dupa cateva minute de vizionare, proiectia a fost intrerupta, dupa care a urmat o pauza lunga... In seara respectiva, filmul nu a mai fost reluat. Personalul salii a incercat sa explice ca nu poate difuza filmul din motive tehnice. Publicul nu a acceptat explicatia, incercand sa intimideze personalul salii de cinema pentru a relua proiectia. Cativa tineri alergau pe culoarele salii, iar cei varstnci fortau usa camerei unde se presupunea ca era aparatul de proiectie.
In final, revolta spectatorilor a fost inabusita de fortele de ordine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu