luni, 24 august 2009

Lacusta intr-un hypermarket din Capitala



Fotografie realizata de mine

miercuri, 5 august 2009

Eu la portile PARADISULUI



Fotografie realizata la Barcelona

marți, 4 august 2009

Dans contemporan & multimedia: "Urme de zapada"

Andreea Tanasescu pregateste un spectacol de dans contemporan si multimedia care poarta titlul unui preludiu de Debussy "Urme de zapada".

Propune o succesiune de experimente coregrafice si vizuale de la textele si viata lui Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane), poet si scriitor roman emigrat la Paris, mort in lagarul de concentrare de la Auschwitz.

Proiectul artistic propune o succesiune de experimente vizuale pornind de la 12 preludii ale lui Claude Debussy, cantate live pe scena. Fiecare preludiu este un pretext pentru o analiza inedita a gestului, caruia sunetul ii confera acel atribut atemporal tipic lucrarilor muzicale impresioniste, Debussy insusi numindu-si opera sa "24 de Preludii" drept "o calatorie initiatica in gestual". Dansul capata aspect de ritual in care transformarile minuscule si tehnica minimalista propun o intoarcere catre sine, o radiografie a interioritatii.

Piesa este o arheologie emotionala, construita ca un joc de puzzle in care diferite forme artistice se vor intrepatrunde formand o textura organica in care textul, imaginea si corpul se vor intalni intr-un dialog percutant, precizeaza Andreea Tanasescu.
Urme de zapada este un traseu imaginar, interior al scriitorului Benjamine Fondane, fiind in acelasi timp un protest impotriva crimelor savarsite de om impotriva naturii sale.

Spectacolul va fi realizat in colaborare cu o echipa mixta din care fac parte un coregraf & regizor, artisti vizuali, un compozitor, 4 dansatori, 2 actori, un pianist si un copil in varsta de 6 ani. Muzica spectacolului realizata de Catalin Cretu va avea ca punct de pornire cele 12 preludii ale lui Claude Debussy adaptate electro-acustic pentru acest proiect artistic. Costumele si scenografia vor fi realizate de Unda Pop si studenti ai sectiei de creatie costum din cadrul Facultatii de Arte Plastice din Bucuresti.

Proiectul se va desfasura in perioada februarie – iunie 2009 si se va finaliza cu o prezentare work-in-progress/avanpremiera. A doua etapa de lucru va avea loc in perioada septembrie – octombrie 2009 si va permite echipei finalizarea spectacolului.

Echipa artistica:

regizor si coregraf: Andreea Tanasescu

muzica: 12 preludii de Debussy si o adaptare electro-acustica de Catalin Cretu

pian live: Andrei Tanasescu

scenografie: Unda Pop

multimedia: Catalin Cretu

interpreti:

Bianca Patriche, Valentin Stoica, Marian Chirazi,

Vanda Stefanescu, Costina Ciuciulica, Gabriel Gheorghe

asistent coregrafie: Kasandra Stelea



Despre Andreea Tanasescu

Andreea Tanasescu este coregrafa si profesor la Universitatea Nationala de Teatru si Film, sectia coregrafie. A absolvit Scoala de Muzica si Arte plastice nr. 3, Bucuresti, 1983-1991, sectia pian, Liceul de coregrafie din Bucuresti (promotia 1996) si Universitatea Nationala de Teatru si Film, I. L. Caragiale, Bucuresti (2000). In 2007 a obtinut licenta si masterul in cadrul departamentului Art du Spectacle al Universitatii Paris 8 – Paris, Franta (2007). In 2007 obtine titlul de doctor in muzica la Universitatea Nationala de Muzica Ciprian Porumbescu, Bucuresti (2007). A prezentat spectacole in calitate de coregrafa si dansatoare in cadrul festivalurirlor Eurodans Iasi, Festivalul de Teatru de la Sibiu, Targul International pentru Arte Vizuale Bucuresti, Festivalul Teatrelor de la Nancy (Franta), Festivalul de Teatru a Universitatilor pariziene (Franta), Festivalul de arta traditionala de la Gennetinnes (Franta), Festivalul International de Teatru din Sofia (Bulgaria), Festivalul Usi deschise UNATC, Bucuresti.

A creat 2 piese coregrafice pentru compania Jean Pierre Pereault in cadrul unei burse UNESCO la Montreal (2005) si a realizat mai multe spectacole pentru Festivalul International de Muzica Contemporana de la Bucuresti. In 2006 la invitatia Ambasadei Romaniei din Paris realizeaza spectacolul Correspondece cu ocazia aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

A contribuit la crearea sectiei de coregrafie din cadrul Universitatii Nationale de Muzica Gh. Dima din Cluj.

A obtinut urmatoarele premii : Premiul I - Concursul International de Arta Coregrafica Eurodans, Iasi, 1999, Distinctia Amadeus pentru tinere sperante, Bursa si rezidenta U.N.E.S.C.O. pentru coregrafie (Montreal 2003), Premiul I - Concursul international de muzica contemporana, sectiunea pian, 1992.


Investitorilor

Daca sunteti interesati sa deveniti sponsor pentru proiectul "Urme de zapada", expediati propunerile la adresa andreeatan@yahoo.com

"Lizoanca la 11 ani" de Doina Rusti

"Lizoanca este o fetita care se prostitueaza de la varsta de 9 ani. Povestea ei se desfasoara ca si cea a fetitei reale, insa in romanul meu apar alte 13 povestiri, un fel de sertare infipte in subterana lumii. Iar rotitele acestei istorii sunt propulsate de o serie de erori. De exemplu, un personaj gaseste un banal monogram crestin (de la Sit tibi terra levis), al carui inteles nu-l cunoaste si nici nu incearca sa-l afle, si traieste toata viata convins ca acel mesaj il protejeaza. In numele acestei credinte comite violuri, incalca reguli, isi consuma cu seninatate toate placerile la care ii permite educatia sa viseze. In acest carusel al neintelegerilor se deruleaza nu doar drama unui copil, ci si drama unei colectivitati care si-a pierdut coeziunea culturala"

Doina Rusti




Cum a scris romanul "Lizoanca la 11 ani"

"Am deschis ziarul si-am citit o fraza care mi-a facut gaura in creier: o prostituata in varsta de 11 ani a umplut un sat intreg de sifilis. Bineinteles, stiu foarte bine ca in jurul meu exista prostitutie infantila, copii mutilati, agresati, ucisi, impinsi sa supravietuiasca in genunchi, de cum vad ochiul soarelui. Dar in titlul acesta de ziar mai era ceva: o falosenie gretoasa a vanatorului de rating. Povestea mergea in mod pervers pe amanunte de genul ca fetita se prostitueaza inca de pe cand avea 9 ani sau ca printre clientii ei se numara chiar si barbati de 80 de ani. Desi stirea a fost apoi preluata in aproape toate cotidienele importante, era evident ca nimeni nu se obosise sa investigheze sau macar sa verifice informatia. Si tocmai aceasta indiferenta naucitoare m-a determinat sa scriu un roman"



Daniel Todoran-Rares: "Forsatus-ul" (satul) mioritic contemporan se regaseste in stirile si reportajele realizate de jurnalisti?

Doina Rusti: Mi se pare impropriu spus, avand in vedere ca in actualul moment istoric nu se prea mai poate vorbi despre specificitate romaneasca. Cred ca obiectivul individual al ziaristului este atat de departe de mesajul stirii, incat s-ar putea vorbi mult pe tema asta.



Daniel Todoran-Rares: Am observat ca sunteti indignata. Credeti ca jurnalistii trateaza cu superficialitate cazurile sociale?

Doina Rusti: Absolut. Asta voiam sa spun mai inainte: cam toti oamenii care vin sa studieze jurnalismul au idealuri sociale. Pe parcursul facultatii, cam de prin anul al II-lea, am observat eu, incep sa munceasca in presa. Din acel moment se intampla ceva imposibil de controlat prin actualul tip de educatie: pur si simplu dispar toate idealurile frumoase.

Cat despre Lizoanca - iti dai seama ca n-am avut un scop: m-a indignat stirea scrisa cu atata brutalitate, prin care un copil de 11 ani era socotit responsabil pentru toate cazurile de sifilis. Indignarea mea era indreptata spe jurnalisti, spre limbajul lor, si mai cu seama spre faptul ca stirea era formulata cam la fel in toate ziarele. Insa, cand m-am apucat de scris, am intrat in povestea Lizoancai si am uitat de ziaristi.



Daniel Todoran-Rares: Este un roman despre "fata nevazuta a familiei" de la sat?

Doina Rusti: O, nu! Fata aceasta - a lipsei de responsabilitati - este foarte vizibila...



Daniel Todoran-Rares: Despre suferinta unui copil?

Doina Rusti: Nu stiu daca am reusit sa ating acest aspect. Dar am incercat sa scriu despre radacinile acestei lejeritati care s-a instalat in relatiile familiale.

In povestea mea este vorba despre Satul Nou, un loc fundat la sfarsitul razboiului, in care un om gaseste un monogram crestin, a carui semnificatie ii este necunoscuta. El crede ca este un mesaj divin si in numelel lui isi creeaza o morala lejera. De la "neglijentele" lui incep sa apara compromisurile, apoi legaturile incestuoase, izbucnesc treptat complexele orfanilor si, treptat, treptat, se naste lumea Lizoancai. Iar acel barbat care intemeiase satul si care inca mai pastra monogramul de la o nevinovata inscriptie (sit tibi terra levis) este ruda de sange cu Lizoanca, desi nici el şi nici ea nu stiu acest lucru.



Daniel Todoran-Rares: Romanul are mai multe povesti?

Doina Rusti: Da, are 13 povestiri care adancesc firul epic, legand incetul cu incetul povestea Lizoancai de alte straturi ale timpului.



Daniel Todoran-Rares: Satul Nou este in judetul Giurgiu?

Doina Rusti: Satul in care mi-am facut documentarea este in judetul Giurgiu, insa Satul Nou din roman este un loc fictional si atat. Bineinteles, exista o geografie epica, legata de Giurgiu: pomenesc de Bolintin, Mihailesti, spun ca Satul Nou este la 25 de km de Bucuresti etc.

Satul meu este unul normal, in care fiecare face ce-l taie capul, inclusiv isi vinde copiii. Dar parintii Lizoancai sunt oameni care muncesc, au o casa, au ceva stare materiala si isi bat regulat copilul.



Daniel Todoran-Rares: Tatal Lizoancai este "muncitor taran"?

Doina Rusti: Tatal Lizoancai munceste cu ziua prin constructii. Mama e casnica si mai vinde cate ceva pe la piata din Mihailesti

Nu se mai poate vorbi despre tarani, in sensul de dinainte de revolutie. Oamenii care traiesc la sate nu muncesc pamantul, pentru ca acesta treaba este costisitoare. In general, traiesc din alocatiile copiilor si muncesc cu ziua. Putem vorbi desprre tarani-zilieri.



Daniel Todoran-Rares: Si asa cunoscutul cumul de roluri al barbatului din familia traditionala este supus unei modificari de substanta

Doina Rusti: Barbatul din societatea noastra, in proportie destul de mare, este un om complexat si revoltat. De aici vin, in buna masura, violenta si rolurile pe care si le aroga.



Daniel Todoran-Rares: Cel care "gaseste un monogram crestin, a carui semnificatie ii este necunoscuta. el crede ca este un mesaj divin si in numelel lui isi creeaza o morala lejera" este intemeietorul satului - eroul eponim?

Doina Rusti: Este un nestiut intemeitor al satului, iar in cadrul romanului are un rol secundar. Insa aproape fiecare personaj, dintre cele principale, are la un moment dat o oarecare relatie cu el.



Daniel Todoran-Rares: Citind romanul, descoperim o lume fantastica a Lizoancai?

Doina Rusti: Nu. Acesta este un roman realist, diferit de celelalte scrieri ale mele.



Doina Rusti a castigat vara aceasta Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) pentru proza, cu romanul "Fantoma din moara", aparut la Polirom.

Gabriel Tepelea

Un reper moral pentru societatea romaneasca.

Am avut onoarea sa-l cunosc ca reporter in anii '90 cand eram la Radio Contact. Este unul din fostii lideri ai PNTCD-ului care a luptat impotriva comunismului.

Tepelea (93 ani) este istoric literar si membru al Academiei Romane. A fost prim-vicepresedinte al PNTCD si presedinte al Comisiei pentru cultura, arte si mass-media din Camera Deputatilor. Gabriel Tepelea s-a retras din viata politica de cativa ani.

Gabriel Tepelea s-a nascut pe 6 februarie 1916, la Borod, in judetul Bihor. A urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Cluj, sectia Filologie romanica (1937), Facultatea de Drept din Cluj, licentiat in limba si literatura franceza, filologie romanica si filosofie. Specializare in limba franceza si filologie romanica in Franta (1937/1938). Doctor „Magna cum laude” in litere si filosofie, Universitatea Bucuresti (1948). A fost preparator, asistent universitar si profesor secundar. Premiat la concursul de nuvela istorica (1941).

De cand m-am casatorit (7.07.07) sunt ruda cu Gabriel Tepelea.

Ernest Verzea

Ernest Verzea (1917 - 2005) o sa apara in Istoria literaturii romane, volumul 7. Am avut onoarea sa-l cunosc in 1993 la o lansare de carte. Atunci eram reporter la Fun Radio Bucuresti.

Am avut multe de invatat de la domnia sa...

Ernest Verzea a fost licentiat al Facultatii de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti. De asemenea, a fost licentiat al Facultatii de Drept a aceleiasi universitati.

Pentru aprofundarea artelor plastice a urmat timp de trei ani la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti cursurile de pictura in Atelierul profesorului Jean Al. Steriadi.

A absolvit de asemeni cursurile de pictura monumentala-bizantina organizate de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane.

Pentru apropierea subtilitatilor limbii franceze a frecventat de asemenea cursurile Institutului de Inalte Studii Franceze in Romania.

In urma unui concurs care a avut loc dupa incorporarea sa in armata, la care a fost clasificat pe locul intai, a fost detasat la Serviciul Istoric din Marele Stat Major al Armatei pentru redactarea Istoricului Aviatiei.

Participa in cadrul editurii Gamber la traducerea in limba franceza a Cursului de Istoria Pirateriei in Mediterana intocmit de Nicolae Iorga.

Scurt timp ocupa un post de suplinitor la catedra de desen si caligrafie a Liceului Militar Muzical din Bucuresti.

In anii razboiului, 1941 - 1944 este angajat la ziarul Vieata (condus de Liviu Rebreanu) mai intai ca secretar de redactie, devenind ulterior sef al paginii a doua de literatura si arta.


A participat frecvent la sedintele cenaclului Sburatorul, condus de E. Lovinescu.

A fost sef de cabinet la Ministerul Educatiei Nationale in perioada postbelica si in acelasi timp redactor la Ziarul Poporul.

Mai tarziu va recruta, instrui si controla salvatorii din strandurile lacurilor bucurestene asa incat va conduce acest serviciu de-a lungul a 12 ani.

Datorita unei moderatii comporatamentale, dublata insa de nonconformism a suferit unele pedepse private de libertate, atat in timpul razboiului, cat si dupa aceea.

A scris versuri, nuvele, studii etc.

Revolta spectatorilor de cinema

Imi aduc aminte de perioada comunista, cand vedeam filmele intr-o sala de cinema de cartier. Fiecare vizionare era o sarbatoare personala, chiar daca trebuia sa suport conditile precare ale salii. In perioada respectiva, oamenii erau obisnuiti cu intreruperile filmului, sau cu neclaritatea imaginii. Fluierau si injurau, dupa care se linisteau imediat ce se relua proiectia.

Imi aduc aminte de primul protest al spectatorilor de cinema. Se intampla in anii '80. Intr-o sala de cinema dintr-un cartier din sudul Capitalei, oamenii urmareau cu sufletul la gura un film polonez. Dupa cateva minute de vizionare, proiectia a fost intrerupta, dupa care a urmat o pauza lunga... In seara respectiva, filmul nu a mai fost reluat. Personalul salii a incercat sa explice ca nu poate difuza filmul din motive tehnice. Publicul nu a acceptat explicatia, incercand sa intimideze personalul salii de cinema pentru a relua proiectia. Cativa tineri alergau pe culoarele salii, iar cei varstnci fortau usa camerei unde se presupunea ca era aparatul de proiectie.

In final, revolta spectatorilor a fost inabusita de fortele de ordine...

Pur si simplu un vis

Visez o clipa,
Doar o clipa
Si ma trezesc in strada,
Pe o strada ingusta,
Luminoasa, parfumata
De o zana care-mi zambeste o zecime de secunda
Si ma transforma in creanga,
Arucandu-mi toate suspinele pe spinarea mea ca o frunza.
Tunete si fulgere se arunca
Sa devin un prototip de speranta stradala.

Daniel Todoran-Rares

Toamna mestecand cuvinte

Toamna mestecand cuvinte
Ma gandesc la sinonime
Plangand in fata unei virgule,
Impiedicat de suflete
Ating capatul infinitului.
Speranta viselor mele mi le apropii,
De fraze lungi ma las furate de ele,
De destinuri a unor vieti muribunde,
Oprite de punctul vietii.

Daniel Todoran-Rares

Am participat la Maratonul International Bucuresti, proba semimaraton

Dupa o perioada de antrenamente si participari la competii locale, am reusit sa alerg 21,095 km la cursa de semimaraton la Maratonul International Bucuresti (12 octombrie 2008).

In 1993 am alergat 42,195 km la Maratonul Challenge Day de la Bucuresti. A fost prima mea participare la o competitie sportiva.

crisTinA Bazavan, Un "brand" indragit

Interviu cu Cristina Bazavan, redactor sef la revista Tabu
crisTinA Bazavan, Un "brand" indragit

La inceputul carierei mele de jurnalist (in anii 90), vizionam filme in avanpremiera (special pentru presa) la cinema Studio. Atunci faceam emisiuni despre cultura (la Fun Radio si Radio Z) si scriam „cronici de film” pentru Cotidianul. In perioada respectiva am cunoscut-o pe Cristina Bazavan. Este un om formidabil...

"am renuntat la stiri cand mi-am dat seama ca ma dezumanizeaza (eram urmaritorul mortilor de la un anume moment incolo) si m-am dus catre PR & promovare"


Daniel Todoran-Rares: Cand ai intrat in presa?

Cristina Bazavan: 1993, la radio 21, la doua luni dupa ce aparuse postul

Acolo parcursul a fost de la un job la altu' (la 21, adica). Am dat mai intii voci pentru reclame, apoi am facut emisiuni de noapte, apoi matinalul. Dupa care prin '97 m-am gindit ca partea asta de DJ (prezentam si in top, primul top smeker, adus de afara, European top 100) nu poate sa te tina o vesnicie, pentru ca e un radio de tineri care trebuie facut cu tineri, iar eu cresteam ca sa nu zic imbatrineam (nota: este tanara si frumoasa).

Asa ca m-am dus sa fac scoala BBC de stiri radio. Si in '97 am inceput sa construiesc redactia stiri de la radio 21.

Am renuntat la stiri cand mi-am dat seama ca ma dezumanizeaza (eram urmaritorul mortilor de la un anume moment incolo) si m-am dus catre PR & promovare.

Cred ca ascultatorii fm isi aduc aminte de emisiunile tale de cinema de la radio 21 si Europa FM.

Da, asta a ramas ca un brand personal daca vrei. Pentru ca am fost intotdeauna (fie in scris, fie la radio) conectata la film. Mai sunt inca.

"interviul are o parte de seductie... "



Te atrage reportajul?

Da, mult, desi in jurnalism ma atrage mai mult interviul. Are o parte de seductie.
Mai vizibila, pe care o simti si o traiesti mai intens decat in reportaj pentru ca trebuie sa-ti seduci subiectul interviului, trebuie sa-l faci sa lase garda jos.

"suntem traducatori de agentie, patetici"



Ma uit la stiri. Uneori inteleg, alteori nu. Cateodata sunt lucruri care ma scot din minti, cum a fost abordarea "viitura ca vedeta".

Stii ce ma enerveaza pe mine cel mai mult la stirile noastre? Ca suntem traducatori de agentie, patetici. Nu stim sau nu ne ajuta limbajul sa pastram linia fina intre emotie si patetism.

Mai nou suntem generatia copy paste

Bine asta e influenta netului.


Cristina are un blog personal pe Yahoo! 360 si un jurnal online pe site-ul revistei Tabu.

"este un blog pentru cei care au acelasi limbaj emotional... "



Citesti bloguri? Imi poti spune ce bloguri?

Imi place sa descopar bloguri. Sambata dimineata ma plimb din blog in blog. Favoritii sunt de afara, dar pe mioritici, cum zici tu, ii citesc mergand de la unul la altul, din blogroll. Vreau sa simt viata de pe web si ma amuz cum se inspira de la unii la altii, cum isi fura identitatile virtuale si cum se dilata informatia.

Ce parere ai despre blogosfera mioritica?

E foarte la inceput si e asa cum e si Romania, cu spirit balcanic, cu mult umor sub centura. Sunt putine blogurile care apartin unor oameni care au ceva de spus si sunt si mai putini cei care reusesc sa ramana onesti in scris dupa ce vad ca le creste traficul. E greu sa rezisti tentatiei de a te da in spectacol, de a spune ce tare si mare esti, cand stii ca ai multi cititori, dar e o chestiune de educatie care o sa vina cu timpul.

Foarte multe vedete si jurnalisti si-au facut bloguri. Ce parere ai?

Un mega smeker in comunicare de la Hollywood spunea ca o vedeta trebuie sa aiba declinare media pe tv, radio, carte, muzica, film , merchandise. Si net-ul e tot de acolo. E o forma de publicitate pentru ei si trebuie utilizat mijlocul pentru ca gasesti un public tanar pe care nu-l ai in fata televizoarelor.

Si politicienii si-au facut bloguri.

Nu este un moft?

Nu stiu, daca e facut cu constiinciozitate, probabil ca nu.

Foarte multi nu au ce sa spuna.

Daca e facut de ochii lumii, sa bifez si eu asta, probabil ca da. Dar se cern astea pentru ca tu te duci, vezi ce ti se ofera, dai verdict pe loc si nu mai treci alta data pe acolo. Daca nu face trafic, nu conteaza. Ajuta la research-ul pentru interviurile jurnalistilor mai constiinciosi, cel mult.

De ce ti-ai facut jurnal online?

Cel de pe 360 este pentru prieteni. Aau plecat din tara niste prieteni si le lipsea "gasca", vazutul spectacolelor impreuna. Si am scris pt ei. Dupa aia a luat amploare pentru ca era public si lumea e curioasa sa afle cum e la repetitii la o piesa de teatru sau ce e prin spate la un film sau festival de film.

Cel personal este pentru "comunitatea" Cristinei

Da, pentru oamenii care vorbesc pe limba mea emotionala.

Am observat

Celalalt deschis acum este datorie de serviciu si cred ca va fi un pic altfel. Adica l-am pornit un pic altfel, desi mai mult ca sigur ca ajung la acelasi limbaj emotional, ca tot eu scriu.

De ce ai trecut "oficial" pe o adresa web a revistei?

Pentru ca ca m-a rugat compania sa fac blog pe site-ul revistei.

Face parte din strategia de pr?

Nu

A trustului...

Nu nu

Sau doar a revistei

Nu si-a pus nimeni problema asa. Toti stiau ca am blog. Si-au zis sa facem bloguri pe site. Si mi s-a parut fair sa muncesc si eu un pic pentru dezvoltarea comunitatii de pe tabu.ro ca la revista asta prestez, e un pic si copilashul meu.

"as putea cel mult sa fac documentare... despre oameni misto"



Ce inseamna filmul pentru tine?

Eeee, la asta e greu de raspuns. Depinde de film, dar ca pentru toata lumea, e o evadare. In bine sau rau, depinde de regizor, ce cautzi, ce repere ai.

Te-ai gandit vreodata sa regizezi sau sa scri un scenariu pt un film?

Nu. Pentru asta ai nevoie de altceva. Eu sunt observator. Voyeur, daca vrei. Nu sunt creator. Ca sa fii regizor sau scenarist trebuie sa stii sa creezi lumi. Eu, cel mult, as putea sa le relatez pe cele pe care le vad. As putea cel mult sa fac documentare.

Ce fel de documentare?

Nu stiu ce documentare, despre oameni misto care fac lucruri misto. Poate, habar n-am. Dar tehnic vorbind, n-am structura pt altceva.

Te-ai regasi in distributia unui proiect cinematografic - producator, consilier... ?

Nu. Doar dau cu parerea la filmele sau la piesele de teatru ale prietenilor mei. Dar, asa cum o fac eu, o fac si alti prieteni.

"am urmarit cu sufletul la gura "tangoul" emotional /seductia nonverbala dintre Hopkins si Foster... "



Care a fost prima ta parere despre un film?

Parere?

Si la ce varsta? Si ce gandeai?

Primul gand constient?

Da

Analitic?

Sau superficial

Am doua pe care mi le amintesc, din doua registre diferite. Cu mama, tata si sora mea la cinematograf, undeva in anii 80 (eram la scoala primara) - la un film indian, O floare si doi gradinari. Buluc de lume, pe vremea aia erau rare filmele, mergea lumea cu toate neamurile la cinema. Era cald, aia urlau , scinceau pe ecran, erau niste culori stridente si mi se parea o aiureala teribila. Si-am vrut sa ies din sala. A fost o intreaga disputa in familie. Cum sa ies si ce sa fac pana se termina filmul? A doua e legata de Tacerea mieilor. Am vazut filmul si-am constientizat ca daca ai armele necesare - imagine/limbaj/actori poti face sa-ti placa si cel mai rau personaj. Cand am iesit din sala, eram fascinata de cum eu, spectator, am urmarit cu sufletul la gura "tangoul" emotional /seductia nonverbala dintre Hopkins si Foster.

Sa inteleg ca acestea au fost primele filme din viata ta

Nu nu. N-au fost primele, dar astea au declansat reactii in directii opuse si m-au facut sa inteleg lucrurile foarte bine, sau mai bine.

Care este primul film vazut de tine? Si cand?

Habar n-am. La tv, banuiesc.

Iti mai aduci aminte ce filme erau?

Nu cu virsta, memoria.... Filmele epocii banuiesc. Dar am amintiri foarte exacte cu cadre din anumite filme vazute in copilarie.

Imi aduc aminte de primle filme...

Care erau primele tale filme?

O sa razi. Primul film vazut la cinema a fost Razboiul stelelor. Nu o sa uit atmosfera... eram la gradinita si imi aduc aminte de primul film vazut la tv. Imi aduc aminte de cateva secvente alb negru...

Dragutz. Razboiul stelelor a insemnat mult pentru generatii intregi. Eu nu ma numar printre cei care au fost marcati de filmul asta.

Eu nu sunt fun-ul acestui film. Intamplator a fost primul film pt mine. Imi aduc aminte de cozi, stat in picioare intr-o sala mica si urata intr-o zona mai putin cunoscuta acum - Uranus. Eram prea mic. Mai mult urmaream reactile celor din jur.

Dar e frumos ca ai amintiri legate de cinema de cand erai asa de mic. Uite, aseara la o piesa de teatru era un copil de 3 ani si un pic. Si in primul moment m-am gindit: ce cauta aici? O sa se plictiseasca si o sa vrea afara, dar copilul s-a distrat foarte foarte tare si de la un moment incolo a plecat de langa mama lui si s-a asezat intre tinerii care stateau pe pernutze langa actori. Era absolut fascinat de ce se petrecea, desi la alt nivel decat percepeam noi, sunt sigura.

"imi plac filmele care ma tin in poveste"



Ce filme iti plac?

wong kar wai. Cu el nu cred ca as da gres. Adica si la ultimul, chiar daca nu e foarte reusit, tot am gasit ceva care mi-a ramas in minte. Imi plac filmele care ma tin in poveste. Doar ca sunt un spectator greu de tinut.

Nu ai un film preferat?

Ba daaaa

Care?

Bleu al lui Kieslowski. Este FILMUL MEU. Eu nu cred in filme bune si filme proaste, ci in filme potrivite pentru unii si altele potrivite pt altii.

Asa am zis si eu cand studiam regie

Ca si la carti. Adica daca incepi sa ai deprinderea, ritmul de a vedea filme

Dar... cand vezi filme cu "batai"

Poti urca pe scara intelegerii emotionale. Poti sa te distrezi la filmele cu batai.

Mda

Si ele pot fi bune pt ceva anume, doar ca nu pentru tine.

In liceu, dar si dupa ma uitam la orice

Si eu cred ca e imposibil sa stii sa alegi acele lucruri care iti pot vorbi intr-un limbaj emotional care ti-e drag tie


Ce ii lipseste unui site romanesc pentru femei?

Inovatia, interactivitatea, "spiritul viu".

"Sa ma faca sa simt ca imi e un prieten acolo si ca daca revin, gasesc ceva care imi e aproape"



Ce parere ai despre site-urile pt femei?

Sunt in dezvoltare ca tot Internetul, imi place mult 121.ro. Au avt viziune si strategie inca de la lansare. Au crescut pas cu pas. Sunt oameni care au o filosofie in spate, au ideea unei comunitati si stiu sa o dezvolte.

Nu ai senzatia ca toate site-urile pentru femei seamana?

Ba da, dar asta este pentru ca industria e la inceput. Uite, sa comparam cu piata radio de la inceput. Toate semanau, faceau aceleasi lucruri pentru ca nu stiau sa se diferentieze, nu stiau sa-si caute nise. La 12 ani distanta avem statii super nishate. Asa se va intimpla si cu web-ul, se va specializa. La fel a fost si cu tv-ul. Face parte din evolutia pietei. Eeu cred ca acum e momentul web-ului ca business in Romania pentru ca ca ai urmatorii 2-3 ani de dezvoltare si de incercari ca la inceputurile radiourilor private sau tv-urilor private. Poti sa incerci si sa gresesti orice, sa inveti din mers. Peste doi ani, cand se va face bani din asta, e bine sa fi fost scolit, antrenat cu toate.

Ce ii lipseste unui site pt femei?

Inovatia, interactivitatea, spiritul viu. Sa ma faca sa simt ca imi e un prieten acolo. Si ca daca revin, gasesc ceva care imi e aproape. Comunitatea, altfel spus. Dar asta se construieste greu si in timp si e nevoie de credibilitate si de efort mult, sustinut.

Ce site-uri citesti?

newyorker, thesartorialist.blogspot.com, salon.com si www.city-magazine.com

despre presa glossy

Presa glossy are succes in romania?

Are succesul ei. Cea pentru femei mai mult decat cea pentru barbati.

Si in occident este la fel

Da, doar ca in occident o parte importanta de venituri vine din circulation/ vinzarea la taraba. La noi cea mai mare parte din venituri e din publicitate pentru ca o revista costa 2 euro maxim.


despre proiectele Tabu.ro


Ce proiecte pregatesti pt tabu.ro?

Ai vazut proiectul cu "daca i fi o rochie, ce ai vrea sa fii"? Aam primit deja muuulte rochii si e o analiza foarte frumoasa si directa, concisa a personalitatii celei care o trimite. Am sa fac proiectul asta o luna, vreau sa recreez una dintre rochii apoi, si sa o fac cadou. In noiembrie, pentru ca va fi numarul special film & teatru.

Imi place proiectul roman tabu

Da da e foarte dragutz si de succes. Adica, una dintre cistigatoare careia i s-a ales deja un capitol sau doua se afla in negocieri sa fie scenarista pt un serial tv. Mi se pare mi-nu-nat!


Cristina lucreaza de la ora 10.00 pana la ora 18.00 sau 2 dimineata...
Ii place sa se plimbe prin Bucuresti, dar noaptea tarziu sau dimineata foarte foarte devreme.



Ce face Cristina Bazavan intr-o zi obisnuita?

Depinde de zi. Daca e de munca face cam asa. 7 dimine trezirea, dat drumu la tv si la computer. Mici chestii prin casa.

Si la computer?

Intotdeauna si la computer pentru ca mai raspund la mailuri. La 10 sunt la birou si rezolv chestii, sau am intilniri, sau fac interviuri, lucruri pe care le face oricine in job-ul meu. Si depinde de cat de aproape de deadline suntem ca sa stim ora plecarii catre casa. E undeva intre 18.00 si 2 dimineata.

Mergi pe jos prin Bucuresti?

Merg pe jos in week end. Imi place Bucurestiul pe anumite stradute. Am locurile mele "unde m-as muta si miine".

Care?

Dumbrava rosie si zona de la parcul Icoanei pana la piata Galatzi. Toate stradutele alea mici cu case minunate.

Este o "insula"

Bucurestiul vechi , dar doar noaptea tarziu sau dimineata foarte foarte devreme

Cauti linistea orasului?

O daaaaaaaaaaaaaa. Caut linistea mereu. Ziua mea perfecta e in liniste cand, daca ar fi posibil, ar trebui sa nu rostesc nici un cuvint

(7 octombrie 2008)

Micuta pianista Daria Ioana TUDOR


Am fost la concertul simfonic sustinut de Daria Ioana TUDOR si Florin Ionescu-Galati, alaturi de Orchestra Filarmonicii Ploiesti condusa de Ilarion Ionescu-Galati.

Evenimentul a avut loc la Sala Auditorium, Muzeul National de Arta al Romaniei.

Am ascultat Adagio pentru orchestra de coarde de T. Albioni, Concertul pentru pian si orchestra nr. 9 in Mi bemol major, "Jeunehomm", K 271 - Allegro, Andatino si Rondeau (Presto) de W. A. Mozart, Ave Maria de F. Schubert si Divertimento in Re major, K. 251 de W. A. Mozart.


Cand am ascultat-o pe micuta pianista Daria Ioana TUDOR, am fost absolut uimit. Mi s-a parut ceva cu totul iesit din comun.

Nascuta pe 25 iulie 1997, Daria Ioana TUDOR ia primele lectii de pian in 2001 cu prof. Anca-Florentina Borcea de la Liceul de arta din orasul natal Ploiesti. Debutul in activitatea pianistica il face in 2002, castigand premiul I la Concursul National "Paul Constantinescu" la Ploiesti; in 2003 si 2004 participa si casitga premiul intai la o serie de concursuri.

In luma mai 2004 Daria sustine primul ei recital la Filamornica "Paul Constantinescu" din Ploiesti. In 2005 primeste "Marele Premiu Absolut" la Concursul European de Interpretare "Antonino Miserendino", Italia. Vor urma Concursul National "Martian Negrea" si Concursul International "Pro Piano".

In 2005 incepe cea mai importanta colaborare pentru formarea ei ca muzician, cu prof. univ. dr. Serban-Dimitrie Soreanu, decanul Facultatii de Interpretare Muzicala din cadrul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.

Participa la cursurile de maiestrie sustinute de Lea-Jeanne Litzler Adam, pres. a Academiei Artistilor Muzicieni din Paris.

In 2006 primeste premiul I si premiul pentru cea mai buna interpretare a unei piese baroce la Concursul "Lira de Aur". Incepand cu luna iunie Daria isi continua studiul pianului la Bucuresti, la liceul "Dinu Lipatti". In luna octombrie sustine un recital la Institutul Cultural Roman "Titu Maiorescu" din Berlin si o auditie la Staatliche Hochschule Fur Musik und Darstellende Kunst - Mannheim.

In luna februarie 2007, la numai 9 ani, Daria interpreteaza alaturi de Orchestra de Camera Radio, in studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii Romane, Concertul in Sol major de Joseph Haydn, sub bagheta dirijorului Alexandru Ganea. Patru luni mai tarziu sustine acelasi concert alaturi de Filamornica "Paul Constantinescu" din Ploiesti, sub bagheta maestrului Ilarion Ionescu-Galati.

Ca o recunoastere suplimentara in anii 2005 si 2006 a fost distinsa cu Premiul de Excelenta din partea Ministerului Educatiei din Romania.

"Am ascultat plini de entuziasm Concertul in Sol major de Haydn in interpretarea Darei", afirmau anul trecut despre ea prof. univ. dr. Paul Dan si dr. Haruko Kurnagai de la Staatliche Hochschule Fur Musik und Darstellende Kunst din Mannheim. "Are, intr-adevar, un talent exceptional. Interpretarea ei este profesionista din punct de vedere tehnic si, in acelasi timp, profund muzicala".

"... un adevarat instrumentist, o interpreta care se comporta pe scena ca un adevarat profesionist" (Luigi Gageos - "Jeunesses Musicales" 2005)

(31 martie 2008)

Bloggerul Casei Regale


Interviu in exclusivitate cu Alteta Sa Radu, Principe de Hohenzollern - Veringen

Principele Radu este singurul membru al Casei Regale care comunica cu utilizatorii de Internet cu ajutorul blogului.

La sfarsitul lunii aprilie a.c. Alteta Sa atragea atentia opiniei publice cu insemnarile sale de pe jurnalul online, vorbind despre alternativa monarhica. Pentru prima oara, reprezentantul Casei Regale facea apel la monarhiile occidentale pentru sprijinirea reinstaurarii monarhiei in Romania.

Alteta Sa Radu, Principe de Hohenzollern - Veringen a declarat ca Majestatea Sa Regele Mihai I "se uita uneori pe internet".

De asemenea, principele Radu ne anunta ca printul Nicolae, nepotul regelui Mihai I nu are blog pentru ca "nu este prea atras de ideea scrisului". Alteta Sa adauga ca in afara de sms-uri, nu a primit niciodata un text mai lung de la el. Printul Nicolae calatoreste pe alte meleaguri: Kenia, Turcia si alte tari.


De ce aveti blog?

In ultimii cinci-sase ani am intalnit, in orasele Romaniei, mii de elevi de liceu si studenti. Dialogul cu ei a fost, de departe, cel mai pasionant moment al fiecarei vizite. Din cauza dimensiunilor Romaniei, nu pot merge in acelasi liceu mai des de o data la doi ani, ceea ce rupe dialogul cu elevii din ultimele clase. Am decis, atunci cand tehnologia a permis-o, sa construiesc un jurnal online, pentru a continua dialogul cu ei in mod permanent.

Am vrut sa fiu in contact mai amplu, mai generos, cu toti cei pe care ii intalnesc in societatea romaneasca. Vizitand orasele Romaniei atat de des, cunosc multi oameni cu care mi-ar parea bine sa pot comunica electronic.

In fine, am facut-o pentru ca sunt convins de o anume raspundere pe care o am de a vorbi societatii romanesti despre ceea ce facem. Membrii Familiei Regale au o datorie nescrisa de a tine la curent societatea tarii lor despre felul in care isi servesc natiunea, intr-un anume moment istoric.

Blogul Altetei Sale are un layout aerisit si dragut, usor de lecturat.


Ce inseamna blog pentru Alteta Sa?

Un jurnal, ca oricare altul, doar ca este electronic, si nu pe hartie.

Ce bloguri cititi?

Nu sunt un mare cititor de bloguri, nici de ziare. Citesc unele reviste saptamanale si urmaresc din cand in cand unele situri cu informatii politice, istorice, geografice. Nu sunt nici un prea mare fan al televizorului.

Aveti bloguri preferate?

Nu.

Ce parere aveti despre limbajul bloggeriilor?

Buna. Ei sunt deschizatori de drumuri in arta comunicarii si in limbajul viitorului.

Majestatea Sa, Regele Mihai citeste blogul Altetei Sale, Principele Radu? Ce parere are?

Da, Regele se uita uneori pe internet. Materialele pe care le scriu eu nu are nevoie sa le citeasca pe blog, fiindca ii sunt prezentate de seful de Cabinet inainte de aparitie.

Principesa Margareta va avea blog?

Nu cred. Are, insa, un foarte frumos website.

Ce inseamna acest blog al Altetei Sale pentru Casa Regala?

Un mijloc inedit de a fi in contact cu viata romaneasca.

Cati vizitatori are blogul?

30.000 in primele 6 luni.

Cati oameni lucreaza pentru blog?

Unu si jumatate.

Alteta Sa se asteapta la o confruntare cu bloggeri anonimi si politicieni in cadrul blogosferei pe diverse teme?

Nu. Membrii Casei Regale nu se confrunta cu nimeni.

Credeti ca Romania va trece la republica parlamentara sau la monarhie constitutionala?

Cele doua forme de guvernamant pe care le amintiti sunt foarte asemanatoare. Ele sunt, totodata, cea mai naturala alegere pentru tarile Uniunii Europene.

Revenind la subiectul blogosfera, printul Nicolae, nepotul regelui Mihai are jurnal online?

Nu. Nicolae nu este prea atras de ideea scrisului. In afara de sms-uri, nu am primit niciodata un text mai lung de la el. Pentru moment, nepotul nostru se afla intr-un an de calatorii, din Kenia pana in Turcia si, cine stie, poate chiar mai departe.


Personal, eu cred ca printul Nicolae trebuie sa-si faca un blog pentru a comunica cu utilizatorii de Internet.
Multumesc AS Principelui Radu pentru acest interviu dedicat blogosferei mioritice.
(10 octombrie 2007)

Tinerii casatoriti sunt "abandonati" de stat timp de 15 zile

Riscati sa aveti probleme cu actele de identitate imediat dupa cununia civila

Afara este foarte cald – sunt peste 40 de grade. Toate canalele de stiri tv si site-urile de news updateaza la interval de 30 de minute noutati despre aceasta canicula. Este infernal in mijloacele de transport in comun.

In prezent ma aflu la servici, la birou in fata laptopului, scriind despre “povestea” celor doua saptamani de “miere”. Nu o sa va plictisesc cu detalii despre organizarea nuntii, sau despre cati bani investesti in acest eveniment. M-am saturat sa vorbesc despre ospatari care fura la nunti, sau despre noptile pierdute in fata Caselor de Casatorii pentru programarea cununiilor civile.

Inainte de a vorbi despre peripetiile din perioada de “miere”, vreau sa le multumesc bloggeriilor: Alexandru Seres, Andrei Badin, Cristian Sutu si Andrei Craitoiu pentru felicitarile primite. Inca o data multam’ mult.

Mai tineti minte “poezia” spusa de ofiterul starii civile: statul protejeaza familia ...?!

In cazul meu si al sotiei mele nu s-a intamplat acest lucru. Din prima zi de vacanta de “miere” am avut parte de un dezinteres total din partea statului. In momentul in care am ajuns la frontiera romano-bulgara la Vama Veche, politistii de frontiera au considerat ca nu pot petrece sejurul la hotel Mistral, Balcik, Bulgaria. Motivul: cartile noastre de identitate sunt perforate. In acel moment eram constient ca nu mai puteam recupera aproximativ 1700 RON – valoarea pachetului turistic achizitionat de la Travel Solutions pentru litoralul bulgaresc, Cadrilater.

Conform metodologiei nr. 1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, ofiterul starii civile de la Casa de Casatorii are dreptul sa perforeze cartile de identitate. Aceeasi mentiune se inscrie si pentru pasapoartele eliberate de autoritatile romane. Pe baza acestei legi, statul roman iti acorda 15 zile pentru schimbarea actelor de identitate.

Am avut parte de un tratament “special” din partea politiei de frontiera la Vama Veche. Acestia au considerat ca “pe baza legii romane” (fara sa specifice concret care lege) are dreptul sa ne “intoarca din drum pentru ca avem buletine expirate”. Dupa cateva minute de discutii cu polistii de frontiera romani, acestia au ajuns la concluzia ca situatia “ii depaseste”, spunand ca ne lasa daca bulgaru (referindu-se la politia de frontiera bulgara) ne da voie sa trecem frontiera. Acesti reprezentati ai autoritatilor romane au adaugat ca noi doi nu eram singuri in aceasta situatie, in zona aflandu-se multe cupluri de tineri proaspeti casatoriti care nu puteau trece frontiera.

Un tip burtos, precum “Piedone” al nostru, dar cu ceafa lata incerca sa ma lamureasca intr-o romana stricata ca nu trebuia sa-mi “gauresc buletinul daca vroiam sa vin la ei in Bulgaria”. Cand i-am spus ca cei de la Primarie/ Casa de Casatorii au perforat aceste acte, mi-a raspuns ca la ei nu se intampla asa ceva.


Dupa perioada de miere m-am documentat si am depus o plangere la Oficiul pentru Protectia Consumatorului Bucuresti. Agentia de turism Travel Solutions nu a respectat obligatia de a furniza turistilor, in scris informatii generale privind regimul pasapoartelor si vizelor (conform prevederilor legale, ordinul 387/ 17 iunie 2007 ce completeaza legea 107/ 1999 – Precizari privind activitatea de comercializare a pachetelor de turism).

Din aceasta cauza nu am putut beneficia de serviciile platite conform contractului incheiat cu agentia de turism pentru sejurul in Balcik, Bulgaria.

Inainte de semnarea contractului, l-am intrebat pe agentul Mihaela Buhaescu, reprezentat al agentiei de turism daca vom avea probleme la trecerea frontierei avand in vedere ca pe data de 6.07.07 ne-am casatorit si nu avem pasaport. Agentul ne-a spus ca nu este nicio problema.

Ulterior, pe data de 9.07.07 (dupa ce nu mi s-a permis trecera frontierei) am avut o conversatie telefonica cu adiministratorul agentiei de turism Travel Solutions, Angelo Constantinescu, care ne-a spus ca el stia de aceasta problema cu cartile de identitate perforate, dar nu avea nici o obligatie sa ne informeze asupra acestui lucru.


Pana la urma am fost pe litoralul romanesc la Mamaia.
(24 iulie 2007)