joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Cronica de film: Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole/ Legende din regatul bufnitelor
Va recomand filmul de animatie Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole/ Legende din regatul bufnitelor - regizat de Zack Snyder.
Este o productie impresionanta care te duce cu gandul la filmul Stapanul inelelor, la luptele intre bine si rau. Ambele filme sunt marca Warner Bros.
Colegii mei din "industria" animatiei o sa fie incantati de partea tehnica, de adancimea si acuratetea imaginii 3D, de textura deosebita a penajului eroilor, mimica aproape umana a pasarilor...
Este posibil ca cei mici sa se plictiseasca la jumatatea vizionarii filmului. Este o poveste coerenta, cu multe efecte speciale, dar totul este previzibil.
Imi imaginez momentul vizionarii filmului impreuna cu fiica mea (1 luna) cand va fi mai mare :) Cred ca peste cativa ani o sa fie captivata de intamplarile bufnitelor.
Povestea are vigoare si o paleta larga de personaje, de la cele mai dragute fiinte si pana la cele mai rele cu putinta. Tot timpul vizionarii filmului am avut senzatia ca pasarile sunt reale :) Iti doresti sa atingi penele si puful lor.
Puiul de bufnita invata sa aiba incredere in el insusi si in ceva care-i depaseste limitele personale. El trebuie sa se razboiasca cu forte potrivnice, iar in timpul acestei lupte, devine singura sansa de supravietuire a regatului bufnitelor.
Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole/ Legende din regatul bufnitelor este inspirat dupa volumele indragite din seria Guardians of Ga’Hoole, de Kathryn Lasky.
Filmul ni-l prezinta pe Soren, un tanar din familia bufnitelor, vrajit de povestile eroice ale tatalui sau despre Guardians of Ga’Hoole, o armata de luptatori inaripati care da o batalie pe viata si pe moarte pentru a salva neamul bufnitelor din ghearele Purilor, forte ale raului.
In timp ce Soren viseaza ca intr-o buna zi va putea sa intre in armata eroilor sai favoriti, fratele lui mai mare, Kludd, il ia in deradere; acesta tanjeste mai degraba
sa vaneze, sa zboare liber din creanga in creanga si sa-si inlocuiasca fratele mai mic in inima tatalui lor. Dar invidia lui Kludd are consecinte teribile — cei doi frati cad din varful copacului in care-si aveau cuibul, chiar in ghearele Purilor. Acum vine momentul ca Soren sa organizeze o evadare spectaculoasa cu ajutorul altor bufnite tinere si curajoase. Ele zboara impreuna peste mare si prin zona ceturilor intunecate pentru a ajunge la Marele Copac, unde isi au salasul legendarii Gardieni — acestia sunt singura speranta a lui Soren de a-i invinge pe Puri si de a salva regatul bufnitelor.
wwws.warnerbros.co.uk/legendoftheguardians
Este o productie impresionanta care te duce cu gandul la filmul Stapanul inelelor, la luptele intre bine si rau. Ambele filme sunt marca Warner Bros.
Colegii mei din "industria" animatiei o sa fie incantati de partea tehnica, de adancimea si acuratetea imaginii 3D, de textura deosebita a penajului eroilor, mimica aproape umana a pasarilor...
Este posibil ca cei mici sa se plictiseasca la jumatatea vizionarii filmului. Este o poveste coerenta, cu multe efecte speciale, dar totul este previzibil.
Imi imaginez momentul vizionarii filmului impreuna cu fiica mea (1 luna) cand va fi mai mare :) Cred ca peste cativa ani o sa fie captivata de intamplarile bufnitelor.
Povestea are vigoare si o paleta larga de personaje, de la cele mai dragute fiinte si pana la cele mai rele cu putinta. Tot timpul vizionarii filmului am avut senzatia ca pasarile sunt reale :) Iti doresti sa atingi penele si puful lor.
Puiul de bufnita invata sa aiba incredere in el insusi si in ceva care-i depaseste limitele personale. El trebuie sa se razboiasca cu forte potrivnice, iar in timpul acestei lupte, devine singura sansa de supravietuire a regatului bufnitelor.
Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole/ Legende din regatul bufnitelor este inspirat dupa volumele indragite din seria Guardians of Ga’Hoole, de Kathryn Lasky.
Filmul ni-l prezinta pe Soren, un tanar din familia bufnitelor, vrajit de povestile eroice ale tatalui sau despre Guardians of Ga’Hoole, o armata de luptatori inaripati care da o batalie pe viata si pe moarte pentru a salva neamul bufnitelor din ghearele Purilor, forte ale raului.
In timp ce Soren viseaza ca intr-o buna zi va putea sa intre in armata eroilor sai favoriti, fratele lui mai mare, Kludd, il ia in deradere; acesta tanjeste mai degraba
sa vaneze, sa zboare liber din creanga in creanga si sa-si inlocuiasca fratele mai mic in inima tatalui lor. Dar invidia lui Kludd are consecinte teribile — cei doi frati cad din varful copacului in care-si aveau cuibul, chiar in ghearele Purilor. Acum vine momentul ca Soren sa organizeze o evadare spectaculoasa cu ajutorul altor bufnite tinere si curajoase. Ele zboara impreuna peste mare si prin zona ceturilor intunecate pentru a ajunge la Marele Copac, unde isi au salasul legendarii Gardieni — acestia sunt singura speranta a lui Soren de a-i invinge pe Puri si de a salva regatul bufnitelor.
wwws.warnerbros.co.uk/legendoftheguardians
Maria, regina noastra/ Queen Marie of Romania (2010) - Trailer
Productie Sahia Film 2010
scenariu si comentariu Dr. Diana Mandache (Muzeul National de Istorie a Romaniei)
Regia Marian Baciu
marți, 28 decembrie 2010
Interviu cu Valentin Eliseu, director de animatie
Valentin Eliseu are o cariera de peste 30 de ani in cinematografie. A participat la realizarea filmelor de animatie clasica (2D) de scurtmetraj si lungmetraj.
In ultimii ani a colaborat exclusiv cu case de productie de film din Franta, Spania, Anglia, Danemarca si Germania. A organizat un master-class de desen animat traditional in cadrul Festivalului International de Animatie Anim'est care se organizeaza anual in Bucuresti.
Dupa o lunga perioada in care a locuit si activat in afara tarii, se repatriaza si initiaza un nou curs de animatie, primul curs de nivel profesionist organizat in Romania, in ultimii 20 de ani.
Mai jos aveti trailerul filmului de animatie Gisaku (2005) regizat de Baltasar Pedrosa. Animatorul Valentin Eliseu este mentionat pe genericul filmului.
In perioada 2000 - 2005, Valentin Eliseu a lucrat ca animator la urmatoarele filme de animatie: Gisaku (2005), Dragon Hill. La colina del dragón (2002), The Princess and the Pea (2002), 10 + 2: El gran secreto (2001) si Hjælp, jeg er en fisk (2000).
In 1988 a lucrat pentru serialul de animatie 10 + 2 (1994).
In prezent, Valentin Eliseu locuieste langa Krakovia. Este director de animatie si reprezentant al casei de productie germane Papa-Lowe Filmproduktion GmbH din Munchen.
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?
Valentin Eliseu: In mai 1976.
Ce filme de animatie ati realizat?
Ca animator, storyboard-er, layout artist, producator executiv si director de animatie, aproape 300 de scurtmetraje si cred ca vreo 10 lungmetraje. Ca regizor 6 scurtmetraje. Numai animatie clasica.
Cand ati plecat din Romania?
Niciodata n-am plecat din Romania. Doar am locuit in alta parte. Adica aproape 10 ani la Barcelona si m-am repatriat acum 3 ani.
Povestiti-mi despre activitatea dumneavoastra din strainatate.
E prea mult de povestit. Pe scurt, am lucrat pentru mari case de productie de animatie din Spania, Franta, Anglia si Danemarca
Ce proiecte aveti in derulare?
Mai multe filme de autor, cu data incerta de finalizare. Proiecte strict personale pentru ocuparea timpului liber, cand si daca voi dispune de el.
Va place mai mult animatia clasica 2D?
Pai... asta este ANIMATIA!... nu?
Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?
In primul rand, ca sa am o parere despre ceva... ar trebui ca mai intai acel ceva sa existe. Asa ca nu pot sa emit nicio opinie despre ceva ce nu exista.
Vreau sa stiu parerea dumneavoastra despre lipsa productilor autohtone de animatie pe posturile tv romanesti.
Care productie autohtona? Exista asa ceva?... Sau vreti sa ma intrebati despre stafiile trecutului... Legatura mea cu trecutul "animafilmistic" si in general cu lumea filmului autohton se reduce la plata cotizatiei anuale catre UCIN si atat.
Ce filme de animatie va plac?
Filmele de autor realizate in maniera clasica.
Ce parere aveti despre filmul european de animatie contemporan?
Este foarte creativ si inovator, daca se mai poate inova ceva. Dar te poti inca intalni cu "surprize" placute.
Sunt tineri animatori romani care lucreaza in studiourile de animatie din occident. Acestia doresc sa se intoarca in tara, dar nu au unde sa lucreze.
Personal, n-am auzit, n-am intalnit si nici n-am vazut pe vreun generic vreun nume cu "sonoritate" mioritica. Si daca exista acesti "tineri animatori romani", ce anume ii opreste sa se intoarca?
Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Deocamdata NU...
Animatorul Bujor Stefanescu lucreaza la lungmetrajul de animatie Giants the legend
Interviu cu animatorul Bujor Stefanescu
Bujor Stefanescu a lucrat zece ani la studioul Animafilm Romania, contribuind la dezvoltarea filmului romanesc de animatie. Din 1982 lucreaza in Spania ca animator pentru multe studiouri: Walt Disney, Hanna-Barbera, Cosgrove-Hall, M.S.Films, France Animation, Alfonso Production...
De o luna de zile a inceput lucrul la lungmetrajul de animatie Giants the legend pentru un studiou din Valencia (Spania).
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?
Bujor Stefanescu: In 1973 am facut primele scene de animatie.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?
Bujor Stefanescu: Am lucrat la lungmetraje, seriale, scurtmetraje, publicitate... Mai jos poti vedea o reclama realizata de mine anul trecut.
Vizioneaza si filmuletul de mai jos. Este dintr-o serie de 45 de ghicitori realizate de mine pentru TV GALICIA din Spania.
Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre activitatea dumneavoastra din strainatate.
Bujor Stefanescu: Din 1982 si pina in prezent am lucrat in Spania ca animator pentru multe studiouri: Walt Disney, Hanna-Barbera, Cosgrove-Hall, M.S.Films, France Animation, Alfonso Production...
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Bujor Stefanescu: De o luna de zile am inceput lucrul la lungmetrajul de animatie Giants the legend pentru un studiou din Valencia (Spania).
Filmul este realizat in sistemul traditional 2D. Are la baza o legenda populara (La leyenda de Tombatossal) din istoria mitologica a orasului Plana de Castellón.Protagonistii sint niste giganti cunoscuti aici cu numele de Tombatossals, Arrancapins, Bufanúvols, Cagueme, Montornés, etc.
Pelicula are un deviz de 6,8 milioane de euro. Pentru aceasta productie colaboreaza 400 de persoane din toata lumea. Animatorul Harrald Sieperman este cel care concepe caracterele/ personajele pentru acest film de animatie. Este vorba despre cel care a colaborat la filme de animatie ca Roger Rabbit, Mulan si Tarzan. Filmul de animatie este regizat de Manuel J. Garcia. Drepturile de autor apartin studioului Nereida. Probabil va fi lansat in 2011.
Mai jos poti vedea trailerul filmului de animatie Giants the legend.
Daniel Todoran-Rares: Va place mai mult animatia clasica 2D?
Bujor Stefanescu: Bineinteles. Animatia a fost inventata in 2D.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?
Bujor Stefanescu: Am impresia ca trece printr-o perioada de "seceta".Cred ca e vorba si de o tranzitie,o schimbare de generatii,intre cea veche apartinind Animafilmului si cea noua formata din tinerii ce au aparut acum.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre ultimele productii Pixar, DreamWorks Animation, etc.?
Bujor Stefanescu: Cei de la Pixar sunt unici. Pixar a facut mult bine animatiei, aducind o alta viziune de a face un film, departandu-se de Disney care a ramas un pic pe loc, in vechea schema de a construi o pelicula. Dar a facut si "rau" (in gluma spus) pentru ca imediat, multe din marile studiouri au abandonat animatia traditionala 2D, incercind sa copieze formula Pixar, alergand dupa un succes sigur. Majoritatea au facut doar copii mediocre.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Bujor Stefanescu: Tom si Jerry, Droopy de Tex Avery, lungmetrajele clasice realizate de Disney....
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul european de animatie?
Bujor Stefanescu: A castigat in calitate in ultimii ani. Ultimul film interesant vazut a fost The Secret of Kells, nominalizat anul acesta la premiile Oscar.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Bujor Stefanescu: Nu incape indoiala. Nu exista formule magice.Totul se va produce de o forma naturala. Mereu vor apare tineri talentati si pasionati care vor pune pe picioare studiouri noi si vor produce filme de calitate. Asa se intimpla si aici. Multe din marile studiouri din Spania au inchis portile. Si totusi au aparut noi studiouri conduse de tineri bine pregatiti, care au reusit cu multa munca, dedicatie si pasiune sa produca filme de calitate. Un exemplu e filmul Planet 51. Cred ca acelasi lucru se va intampla si in Romania. E doar o chestiune de timp.
Imagine: Valentin Eliseu si Bujor Stefanescu.
Regizorul Calin Cazan: Desenul animat este un mijloc. Animatia este un mod de gandire
Interviu cu Calin Cazan, regizor filme de animatie
Calin Cazan a semnat impreuna cu Mircea Toia primul lung metraj science-fiction al animatiei romanesti, Misiunea spatiala Delta. De asemenea, Calin Cazan a lucrat la serialul de animatie Ultima misiune.
In prezent, Calin Cazan este senior animator la UBIsoft Romania.
"As fi vrut sa arunc asa, cateva cuvinte inainte despre oamenii pe care i-am gasit cand am intrat in Animafilm. Nu mult. Ceva multumiri celor care m-au format (Mihai Sainpetru, Mircea Toia, Laurentiu Sirbu si, evident Victor Antonescu), multe regrete pentru cei care nu mai sunt, micile mele satisfacti la intalnirea cu oameni care isi mai aduc aminte de filmele copilariei.
Poate ca un Olimp Varasteanu sau un Victor Antonescu ar putea sa vorbeasca mai bine despre perioada de inceput, etapa Buftea, Studioul Ion Creanga, animatiile experimentale (nu exista scoala de animatie, nu mai vorbim de facultate), festivalul Pelicanul de Aur de la Mamaia care vreme de cativa ani a marcat centrul ASIFA in Romania… Nu sunt decat un fost pion al animatiei romanesti... care a lucrat cu Mihai Badica, Zoltan Szilagyi, Constantin Paun, Ion Truica… " (Calin Cazan, regizor filme de animatie)
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?
Calin Cazan: Usor, usor. Ca la o intrebare atat de incantatoare, poate sa ma ia apa si sa ma simt eroul animatiei romanesti. Cariera! In Studioul Animafilm am intrat in 1976. In urma unui concurs si a unui curs de animatie tinut de Victor Antonescu. Am plecat de la munca de jos, intermediare, in anul urmator eram deja la animatie, dar regie am inceput sa fac abia in 1981, co regie adica, impreuna cu Mircea Toia care, pur si simplu m-a luat sub aripa lui si mi-a dat, cu multa rabdare cat a putut el si cat am fost eu in stare sa asimilez din cunostintele lui, din bunul lui simt si chiar din propria lui filosofie de viata.
Chiar. Nu stiu cum o sa potriviti asta in interviu. Cum puteti strecura o intrebare la care raspunsul sa fie urmatorul: pe langa toate cele ale meseriei, in Animafilm se impartasea filosofie de viata – din fraze scurte, sfaturi, glume, un nou venit cum am fost eu, isi putea forma rapid notiuni de meserie, dar si, vital pentru un animator, privirea critica asupra vietii, inregistrarea faptelor si consecintelor, adica moduri de a judeca un scenariu, un film, o idee…
Pentru ca mijloacele prin care caracterizezi un personaj sunt ceva mai sarace in animatie (miscare, expresii, haine, situatii… cam atat), toti invataseram sa privim persoanele din fata noastra, ca exercitiu, sa retinem aspectul si sa le caracterizam deja, sa ne facem o parere, dupa o privire de 5 minute. E un defect specific meseriei. Adeseori, evident ne inselam. Omul e mult mai complex decat imaginea lui. Dar era un exercitiu necesar. Adeseori il faceam in Cismigiu, privind trecatorii de pe alei si schimband pareri. Sau mesenii de la cafenea. Amuzant, poate. Necesar oricum.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?
Calin Cazan: Am facut cam de toate. Serial, filme de comanda (utilitare s-ar numi acum), cateva incercari de ilustratii ale unor povesti, autor Kipling, cam nereusite dupa gustul meu, salvate de valoarea muzicii lui Cornel Fugaru… Mai putin mult ravnitele filme de autor. Asa cum a facut spre exemplu Mihai Badica. Sau Ion Truica. Pentru asa ceva trebuie sa ai ceva de spus, sa ai un crez, sa vrei sa afirmi ceva… Eu inca ma balbaiam. Mihai Badica stia sa vorbeasca prin filme si avea ce spune. Are si acum. Am revazut filmele lui dupa ani de zile si am descoperit (deh, varsta si experienta) alte sensuri, pe care nu le-am simtit pe vremuri, la lansare. Cat despre Ion Truica, as lua doar primul film care mi-a cazut sub ochi la intrarea in Studio, Carnaval. Cum sa spun treaba asta fara sa supar… Pentru mine era suficient. Ion Truica putea sa nu mai faca si restul filmelor care i-au completat cariera. Carnaval era deja o valoare..
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Calin Cazan: As vrea sa mai am. Dupa ’89 am ramas cu un scenariu neimplinit, lucrat cu Dan Chisovsky care si-a gasit aprobarea in ajunul evenimentelor si care nu s-a mai facut, desi primise toate aprobarile si chiar finantarea. Jocurile s-au schimbat.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?
Calin Cazan: Am avut oameni entuziasti, gen Olimp Varasteanu, Laurentiu Sarbu (stiati ca avea mai multe premii international decat Gopo?), Victor Antonescu, Liana Petrutiu, Luminita Cazacu, Sasu (doamne, care era prenumele, ce animatie facea omul asta)… sigur uit pe cineva… Fiecare, o personalitate, fiecare alt gen. Niciunul nu a generat o scoala de animatie, asa cum s-a intamplat la tarile din jur, de exemplu Donio Donev in Bulgaria. Dar toti au contribuit la formarea generatiei noastre, Misu Surubaru, Valentin Eliseu, Bujor Stefanescu, Cain Valentin, Ionel Luca, Dinu Serbescu.
Vreau sa mai pomenesc un nume. Un om pe care eu nu l-am mai prins in Studio. A ramas doar pentru cativa ani, urma lui, in cateva filme, cam 12. Mustetea. Nu mai stiu cum. Ion? Cristian?... Mustetea. Formidabile filme. Placute. Amuzante. Cu miez… A plecat in tari mai insorite. Asa ca, in conformitate cu politica de pe atunci, filmele lui nu au mai fost difuzate.
Am avut pentru cativa ani sediul ASIFA in Romania si un festival international de animatie Pelicanul de Aur. Era minunat, eram celebri, ne luptam pentru premii internationale cu oricine din Europa, eram noi, romanii care rasturnam socotelile juriului, dadeam peste cap politicile.
Am avut (nu eu, noi, romanii) filme de autor care s-au plimbat pe la festivalurile din strainatate (deci si la cele ale Europei de Vest) si, cu toate mijloacele rudimentare, s-au intors cu premii (nu vorbesc de mentiuni sau premii de participare) mult ravnite de alte studiouri. Romanii, inventivi, plini de idei si doldora de cultura, ca de obicei.
Varasteanu a fost singurul roman in vizita la Hanna and Barbera, care a si avut oferta si (patriotism, deh) s-a intors. El este singurul om capabil sa faca un portret direct din pensula, fara constructie prealabila si care sa traiasca, sa iasa din pagina.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Calin Cazan: Hai sa incep cu sfarsitul. Cu principiile jocului. Jocul e prezent deja la mamifere. Un fel de simulare a vietii reale. Imitarea vietii viitoare de catre pui, sub ochiul atent al animalului matur. Deci rolul primordial al jocului – educatia. Filmul de animatie este educativ, adica este un medicament dulce pentru a fi mai usor inghitit de catre copil. In el, amestecat printre glume, miscari hazlii, cantece, decoruri placute ochiului, personaje atractive, se afla un mesaj. Educativ este Woody Woodpecker, razand de prostia celor din jur, ca si nebunul Padurii al lui Disney, Heckel and Jekel…
Deci imi plac toate filmele care pastreaza, sub spectacolul amuzant si mirific al animatiei, un mesaj. Poate sa para o idee comunista. Pentru cei care nu se duc ceva mai departe, pentru a regasi ideea la Disney, mai devreme la Hallas si, ce stiu eu, in reactia voit educativa a grupului DADA (iar romani) sau chiar in fabulele lui Esop?
Asa ca acum pot sa spun: Mi-a placut UP, dar nu Avatar, Over the hedge, dar nu Open Season, Jungle Book… bine, sigur, tot ce inseamna Disney, dar si Cow and Chicken sau Stimpy and Ren, ultimele fiind exemple clare de personaje anti-eroi care genereaza evenimente educative.
Sigur, nu imi place violenta. Dar nici vocea groasa cu pretentii de opinie publica, vocea care acuza filmul de animatie pentru violenta din scoli. Chipurile copiii invata din filmele de animatie… Noi, astia mai batrani, am crescut cu, sa zicem, basmele lui Ispirescu. Acolo adesea Fat-Frumos il lua pe Zmeu de mijloc, il baga in pamant pana la gat si-I taia capul. Poftim? Violenta maxima. Sincer, marturisesc, niciodata nu m-am gandit sa fac asta cu prietenul meu din copilarie. Din cauza celor 7 ani de acasa, zic eu. Anii aia pe care parintele trebuie sa-i piarda pe langa propriul copil, pentru a-l pregati pentru viata… Vorbeam mai sus de animale. Pai… si noi… Sau noi suntem plante?
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Calin Cazan: Uf. Asta-i mai simplu. UBIsoft Romania, senior animator intr-un colectiv minunat de… cum sa va spun fiecare coleg de acolo este o valore in sine, fiecare este o insula cu multe comori, fiecare, un suflet deschis, oferind cel mai bun capital pe care-l poate oferi un om, vorba buna. Incepand cu cel care te intampina la intrarea in firma si pana la cel cu care iti da coate la birou, in fata monitorului de 20.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Calin Cazan: A murit? Nu stiam ca a murit. A, nu se mai difuseaza creatii romanesti noi. Dar… Nu stiu ce face Radu Igaszag la UNATC – avea un curs de animatie. N-am mai vorbit de mult timp cu el. Ne-am cam imprastiat toti. Sigur la Liceul Tonita este Dan Chisovsky, deci acolo sigur se invata animatie. Ceva cursuri am tinut si eu. La DACODAC, cu primii animatori ai Studioului, un pic la Brasov la o mica firma, si aici la UBIsoft, in sediul din Bucuresti si cel din Sofia. Mesajul lectiilor l-a preluat din mers Adrian Baluta, care m-a depasit demult. Gestul asta l-a mai facut Valy Eliseu, printe picaturi (lucreaza mai mult in afara).
Sunt oameni care, atunci cand vorbesc de animatie, isi imagineaza doar desenul animat. Desenul animat este un mijloc. Animatia este un mod de gandire. Mijloace de a realiza animatia: desen animat, cartoane decupate, papusi… pana la animatia computerizata. Pentru ca teoria este destul de simpla. Mai intai vezi ce ai de spus, pe urma cauti mijloacele prin care poti sa exprimi cel mai bine ideea pe care vrei sa o slujesti.
Deci, in afara de cei care s-au scolit pe la Liceul Tonita sau pe la cursurile celor mai sus-pomeniti, sunt unii care s-au format singuri, stuidiind, vazand sau pur si simplu nascandu-se cu aplecarea spre modul asta de exprimare si ajungand intamplator la mijloacele de exprimare.
Daniel Todoran-Rares: Aveti website sau blog?
Calin Cazan: Am incercat ceva pe vremuri. Pe urma mi s-a parut inutil si acum nu mai am timp. Nu-i dispretuiesc pe blogeri. Chiar ii admir. Pur si simplu nu mai am cand.
Daniel Todoran-Rares: Puteti pune scurtmetraje de animatie, trailere, sau un demo reel (realizate de dumneavoastra) pe Internet (pe YouTube sau Vimeo)?
Calin Cazan: Din pacate, nu. Filmele de pe vremuri se afla la ANF (Arhiva Nationala de Filme) pentru ca nu erau proprietate personala, ci a statului. Probabil stiti ca Mihai Badica, dorind sa-si copieze cateva, a trebuit sa faca un lant intreg de demersuri pentru a le putea duce in tara adoptiva, Danemarca.
Interviu cu Ionel Luca, profesor de animatie la scoala Ceruleum la Lausanne
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator?
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre cariera dumneavoastra de profesor de animatie.
Daniel Todoran-Rares: Ce tehnici de animatie predati?
Daniel Todoran-Rares: Cum decurge o saptamana profesionala la scoala din Lausanne?
Daniel Todoran-Rares: Cat costa un curs de animatie la Ceruleum?
Daniel Todoran-Rares: In ce consta acest curs?
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
ceruleum.ch/enseignants/luca-ionel
Ionel Luca: Am inceput sa lucrez ca animator in 1975 la Animafilm. Din 1979 am lucrat ca animtor independent in Elvetia, unde m-am stabilit, in Italia, Luxemburg, dar mai ales in Franta, pe diferite serii, cateva lungmetraje si mai multe filme de autor. De 5 ani predau animatia in cadrul unei scoli private din Lausanne.
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Ionel Luca: Deocamdata nici unul. Nu am timp, nici bani. Poate mai tarziu.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Ionel Luca: Ca animator sunt atasat la 2D. Ca cinefil tehnica nu are nici o importanta. Ca referinte imi plac filmele studioului Walt Disney si Pixar. De asemenea, imi plac si lungmetrajele de animatie realizate de studiouri mai putin prestigioase, lista ar fi prea lunga. Filmul de autor imi place foarte mult, iar in materie de serial, imi place Tex Avery si Warner, iar mai recent Samurai Jack.
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Ionel Luca: Cum va spuneam ma ocup de clasele de animatie in cadrul scolii Ceruleum la Lausanne.
Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre cariera dumneavoastra de profesor de animatie.
Ionel Luca: Cariera e mult spus. Cu mult timp in urma am fost solicitat, impreuna cu alti animatori si realizatori din alte tari, sa particip la incadrarea unui atelier de animatie organizat de d-na Nicole Salomon pentru copiii catorva scoli, in cadrul Festivalului Annecy. Alta data la un ASIFA Workshop in Danemarca, in cadrul Festivalului de la Odense. Acum 15 sau 20 de ani in urma am intervenit ca profesor de animatie pentru alevii din al 3-lea an, punctual timp de doi ani, la scoala Emil Cohl din Lyon, in Franta. In 2003 am fost invitat la International Forum for Animation & Digital Arts din Tai Pei, Taiwan, unde mi s-a cerut sa vorbesc de adaptarea animatiei clasice la noile tehnici digitale. Cu aceasta ocazie mi s-a propus un contact de 3 luni ca profesor de animatie la Tainan National College of the Arts, Taiwan. O experienta de care imi amintesc cu placere. In 2005 mi s-a propus sa predau animatia la scoala Ceruleum din Lausanne, actvitate care acum imi ocupa tot timpul.
Daniel Todoran-Rares: Ce tehnici de animatie predati?
Ionel Luca: Predau desenul animat traditional.
Daniel Todoran-Rares: Cum decurge o saptamana profesionala la scoala din Lausanne?
Ionel Luca: Formarea profesionala dureaza 3 ani. Elevii claselor de animatie au 36 de ore de cursuri pe saptamana din care 12 ore le fac cu mine, desenul animat. Celelalte ore se impart intre desen de observare, studiu documentar, volum, desen academic, caracter design, animation 3d si stop motion in cadrul unui stagiu. Informatii detaliate privind planingul, ca si alte informatii de altfel, le gasiti pe site-ul scolii - ceruleum.ch. In ce ma priveste, am 28 de ore pe saptamana cu cele 3 clase. Unele cursuri sunt separate, pentru altele doua clase pot fi impreuna.
Daniel Todoran-Rares: Cat costa un curs de animatie la Ceruleum?
Ionel Luca: Costul total pentru un an de scoala este de 16.500 CHF, sau 12.000 €. Materialul e inclus in cheltuielile de scolarizare.
Daniel Todoran-Rares: In ce consta acest curs?
Ionel Luca: Cursurile de desen animat se compun din teorie si practica, foarte multa practica. In cadrul teoriei expun un principiu de animatie, folosindu-ma de referinte vizuale din diferite surse (John Hallas, R. Williams, Frank Thomas et Ollie Johnston), urmat de o proiectie care il ilustreaza si de un exercitiu de punere in aplicare. Exercitiul, care in general se intinde pe mai multe cursuri, se concretizeaza la sfarsit prinr-un line test care va fi judecat si criticat.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Ionel Luca: Intrebarea dvs. implica supozitia ca animatia romaneasca e moarta. Fara a stii ce acopera acest termen generic, la ce faceti referinta, nu pot spune decat ca lungmetrajul si serialele depind de investisorii privati, stiind ca televiziunile nu se vor implica in masura in care drepturile de difuzare vor costa mereu mai putin decat cheltuielile de productie.
Are Romania capitalisti, sau businessmans care ar putea considera filmul de animatie ca fiind o afacere? Cat priveste artistii, toti cei care sunt pasionati de animatie, indiferent de tehnica, si vor sa povesteasca ceva cu acest mijloc de expresie artistica, cred ca exista si vor exista tot timpul, si asta in ciuda dificultatilor. Animatia romaneasca va continua sa existe prin ei.
ceruleum.ch/enseignants/luca-ionel
Animatorul Virgil Toader: Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie
Animatorul Virgil Toader a acordat un interviu site-ului animationmagazine.eu. Este vorba despre fostul director de animatie de la studioul de animatie Dacodac Romania.
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?
Virgil Toader: In anul 1983 m-am angajat ca muncitor necalificat la Studioul Cinematografic Animafilm. Un loc plin de contraste, cu genii si impostori ce adunase pasionati ai filmului de animatie alaturi de exmatriculatii unei societati in deriva. O parte dintre colegii de la acea vreme mi-au marcat cariera si am colaborat ulterior cu ei la mai multe proiecte, de altii nu mai stiu nimic si cred ca le-am uitat si numele.
La Animafilm mi-am inceput cariera de animator in echipa lui Victor Antonescu. Am lucrat in echipa lui timp de zece ani, la trei lung metraje si la mai multe scurt metraje. Am avut noroc sa fiu primit in echipa poate cea mai integrata in fluxul firesc al unui film de animatie.
In Animafilm, la acea vreme nu erau multe priectele cu un scenariu adaptat filmului de animatie, si chiar mai putine prezentau un stoyboard bine inchegat. Foarte putine insa alcatuiau un layout pentru echipa de animatori. Victor Antonescu respecta toti acesti pasi firesti in desfasurarea productiei unui film de animatie si a stiut sa se inconjoare de profesionisti de talent. Aici l-am cunoscut pe Valentin Eliseu, cel care mi-a corectat desen cu desen primele scene de animatie si cu care am lucrat urmatorii douazeci de ani atat in Romania cat si in Spania.
De remarcat este faptul ca multi dintre aceia care am lucrat in echipa de animatori a lui Victor Antonescu continuam sa ne mentinem la nivelul profesional impus de productiile actuale.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?
Virgil Toader: Nu am semnat regia nici unui film de animatie dar am ajutat la nivel de storyboard cu idei la cateva productii. Si chiar daca mai bine de zece ani am fost Director de Animatie pot sa va spun ca animatia este cea care ma recompenseaza cu adevarat.
Dar cine stie?...
Daniel Todoran-Rares: Aveti proiecte in derulare?
Virgil Toader: Nu! Doar in stadiul de schita.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?
Virgil Toader: Inainte de Revolutie as fi raspuns, ca am o parere buna sau foarte buna. Pentru ca exista personalitati in istoria filmului de animatie romanesc care merita toata consideratia noastra si care ar fi trebuit sa fie recompensati macar prin pastrarea operei lor. Cred insa ca memoria lor va fi stearsa probabil de cei care aveau datoria sa pastreze nealterate aceste opere si nu au facut-o. Din pacate pe holurile institutiilor care ar fi trebuit sa promoveze adevaratele valori vedem aceleasi umbre si aceleasi maini intinse.
Alta este insa parerea mea acum dupa douazeci de ani in care am lucrat pentru producatori din Italia, Franta, Spania, Germania, SUA si Portugalia. Lipsa de eficienta a profesionistilor din filmul de animatie romanesc este evidenta doar pentru aceia care au lucrat si in afara granitelor tarii noastre.
Ne raportam in permanenta creatia artistica aceluiasi spatiu geo-cultural.
Ne asezam la coada la CNC cu aceleasi proiecte, in speranta ca vom gasi sustinerea necesara si vom reusi sa punem mana pe acei bani, oricat ar fi ei de putini.
Si de ce?
Pentru ca oricat ne-ar plati ei de putin, tot nu vor reusi sa ne plateasca atat de putin pe cat de proaste vor fi filmele noastre.
Filmul romanesc de animatie nu a atins niciodata nivelul la care sa fie considerat industrie. Si multe dintre productiile noastre nu au depasit faza de experiment a filmului de amatori.
Daniel Todoran-Rares: Vreau sa stiu parerea dumneavoastra despre lipsa productilor autohtone de animatie pe posturile tv romanesti.
Virgil Toader: Personal mi-as dori foarte mult sa pot revedea cateva din filmele care mi-au marcat inceputul carierei de animator. Unele dintre acestea mi-as dori sa le am pe DVD.
Cred ca si daca ar dori posturile romanesti sa transmita film romanesc de animatie nu prea ar mai avea ce. Avem televiziune nationala si cu siguranta avem filme care merita si trebuie vazute. Dar sunt oare ele suficiente pentru a constitui tema unui program de lunga durata? Nu sunt multe dintre aceste filme depasite de epoca in care traim?
Eu cred ca problemele sunt mult mai mari si nu exista solutii pe termen scurt.
Nu avem capacitati suficiente pentru a produce rapid si la standardele impuse de televiziune, pentru ca nu avem industrie. Industria nu se face cu film de autor.
Nu avem invatamant specializat si nici profesori.
Nu avem o piata a filmului de animatie si nici traditie in consumul acestui produs. Cand spun asta ma refer la vizionarea filmelor in salile de cinematograf, la vanzarea in format DVD si la produsele adiacente (nu la piraterie si la incalcarea drepturilor de autor).
Romania nu-si poate permite sa investeasca in animatie atata timp cat va avea prioritati nerezolvate, cu mult mai mari, in alte domenii.
Daniel Todoran-Rares: Am inteles ca ati lucrat la DACODAC. De ce s-a inchis acest studiou de animatie?
Virgil Toader: Falimentul a rezultat in urma declararii insolventei.
Cauzele reale ale intrarii in imposibilitatea de plata le cunosc cel mai bine actionarii majoritari de la MIllimages si poate si fostul manager de la Dacodac.
Nu cred ca avem dreptul sa cautam culpabili nici la Paris si nici la Bucuresti.
Producatorul francez a platit timp de cinsprezece ani salariile multor romani si a ajutat la formarea mai multor profesionisti de valoare pentru filmul de animatie si pentru toate astea ar trebui sa le fim cu totii recunoscatori.
Profesionistii de valoare si-au gasit rapid de lucru si sper ca cei care inca nu au reusit s-o poata face cat mai curand.
Daniel Todoran-Rares: Povestiti-mi despre cele doua lungmetraje de animatie realizate la Dacodac. Din pacate, cei de la Dacodac nu au promovat filmele repective. Foarte multi romani nici nu au auzit de Jasper si de Picolo & Saxo...
Virgil Toader: Previziunile privind incasarile erau mici, dar se puteau gasi metode de promovare la un nivel decent. A lipsit imaginatia si determinarea la nivelul deciziei.
Despre animatie si animatori nu am decat cuvinte de lauda. Au fost la inaltimea asteptarilor si cred ca nivelul animatiei atins de aceste doua proiecte a insemnat si o ridicare a stachetei in profesia noastra, acolo unde nu a mai fost ridicata de nici o alta producti romaneasca.
Daniel Todoran-Rares: Studioul Dacodac a primit finantare de la CNC si pentru realizarea lungmetrajului de animatie Paradisul lui Diego (regia Eckart Fingberg, scenariul Fethi Nedjar). Nu se stie ce se intampla cu acest proiect cinematografic. Aveti idee ce se intampla cu acest proiect? A fost preluat de alt studiou?
Virgil Toader: Din cate stiu eu fondurile alocate acestei productii, nu au fost si nu pot fi accesate decat de studioul care a castigat finantarea. Probabil ca banii au ramas la dispozitia CNC si vor fi folositi in alte proiecte.
Daniel Todoran-Rares: Ce a insemnat Dacodac pentru piata internationala?
Virgil Toader: La nivel mondial poate sa insemne ceva, doar producatori si distribuitori de talia unuia ca MIllimages, care au in portofoliu zeci de serii si lung metraje.
Dacodac a devenit producator si distribuitor ca vehicol de accesare de fonduri de la CNC si pentru a usura astfel povara producatorului francez.
Daniel Todoran-Rares: Cati romani au lucrat la fostul studiou de animatie?
Virgil Toader: In anii '90 la Dacodac lucrau sau doar colaborau, peste 150 de profesionisti ai filmului de animatie. A fost perioada de tinerete a Dacodac si cred ca si cea mai buna pentru studiou si angajati. A fost perioada 2D-ului clasic, in care cei proveniti din generatia Animafilm au contribuit la aparitia noilor generatii de animatori.
Trecerea de la 2D la 3D a adus scimbari radicale la Dacodac. Foarte multi dintre desenatori si in general dintre profesionistii 2D-ului au fost exclusi din noua schema de functionare a studiolui.
Echipa de animatie dincolo de greutatile inerente unei astfel de schimbari, si-a pastrat relativ constant alcatuirea pana la disparitia studioului.
Daniel Todoran-Rares: Cati dintre ei mai lucreaza acum in domeniul animatiei? Unde s-au angajat?
Virgil Toader: Dupa falimentul studioului Dacodac, putini dintre noi speram sa ne continuam cariera in animatie. Dar sansele au aparut mai repede decat ne asteptam.
Producatorii de jocuri pentru telefoane si console Gameloft si Ubisoft au angajat opt dintre animatori, printre care m-am numarat si eu. Mirari Films din Brasov a profitat si ea de oportunitatea pe care o oferea numarul mare de animatori aflati in cautare de lucru si a deschis un studio si in Bucuresti. Din ce stiu eu pana in prezent aproape toti animatorii din fostul studio Dacodac continua sa lucreze in animatie.
Studiouri mai mari sau mai mici sunt si acum in cautare de animatori, lucru care ne face sa privim cu speranta spre viitor.
Daniel Todoran-Rares: Ce faceati ca director de animatie la Dacodac?
In imagine este tricoul pe care l-a primit cadou de ziua lui :) Acest tricou reflecta parerea animatorilor in ce priveste munca de director de animatie, precizeaza Virgil.
Virgil Toader: Directorul de animatie supervizeaza o multitudine de aspecte tehnico-artistice si organizatorice in cadrul procesului de productie a animatiei unui film.
Am fost directorul de animatie al studioului Dacodac timp de opt ani, din care trei in perioada 2D si alti cinci in perioada 3D.
In perioada in care animatia se realiza in maniera clasica pe hartie, supervizam munca unui numar mult mai mare de desenatori si atingeam mai toate aspectele muncii de director de animatie. De la design-ul personajelor, dezvoltarea layout-lui de animatie si de deco, a animatiei in schita si in faza finala, trecand prin etapele de interpolare si curatare a desenelor pana la digital compositing. In acea perioada pe langa numarul mare de desenatori pe care ii coordonam la Dacodac trebuia sa supervizez si animatia lucrata de colaboratorii externi.
Din anul 1997 si pana in 2003 am lucrat in Spania ca animator si director de animatie, la proiecte realizate tot in tehnica 2D-ului clasic.
La intoarcerea in tara am facut o vizita la studioul Dacodac, pe care l-am gasit total schimbat. Alt sediu, alt Manager, personalul redus la o treime din ce lasasem la plecarea in Spania, dar cea mai mare schimbare se facuse prin schimbarea tehnicii de realizare a productiilor de desen animat. In fine schimbarea parea a aduce catre progres. Dar pentru mine un veteran de succes al 2D-ului toate acestea ma speriau si-mi dadeau un sentiment de frustrare.
Pana la urma revenirea mea la conducerea echipei de animatie s-a produs destul de repede si am fost primit cu bratele deschise.
Dar trebuie sa recunosc ca beneficiam si de un concurs de inprejurari favorabil. Managerul studioului dorea ca eu sa preiau functia de director de animatie la proiectul "Picolo, Saxo si Compania" si pentru ca cel pe care aveam sa-l inlocuiesc, un animator francez, isi prelungise sederea deja prea mult..., si nici nu se comunica prea bine cu echipa.
In fine studioul ar mai fi avut si o alta optiune pentru functia de director de animatie, dar aceasta nu era agreata de echipa. Asa am ajuns din nou la conducerea echipei de animatie cu care am colaborat pana la inchiderea studioului.
In toata aceasta perioada sarcina mea a fost legata mai mult de latura artistica in procesul de productie a animatiei. Ca director de animatie mi-am asumat rolul de punte intre regizor si echipa de animatori (avand datoria de a oferi unitate de stil, personalitate, coerenta si ritm animatiilor).
Daniel Todoran-Rares: De ce credeti ca Dacodac a dat faliment?
Virgil Toader: Cea mai mare parte dintre noi, cei ce am lucrat acolo o meritam poate, pentru lipsa de implicare sau slaba eficienta de care am dat poate si noi dovada.
Cei care am lucrat in afara stim cat de greu este ca un studio sa-si pastreze echipele de la un proiect la altul.
Dacodac a platit prea mult timp oameni care lucrau sase luni pe an, doar de teama ca nu vor gasi altii atunci cand vor avea nevoie, sau pentru ca meritau... In felul acesta au fost irosite resurse care daca ar fi fost folosite pentru dezvoltarea unor proiecte, poate ar fi dat o sansa in plus studioului pentru a merge mai departe.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre studiourile de animatie din Romania, precum Mirari Films Brasov, Metrion Oradea, Golem Studio Bucuresti, Framebreed Animation Studio Bucuresti, etc.?
Virgil Toader: Nu ma pot pronunta, pentru ca nu am colaborat cu aceste studiouri.
Am vazut cateva din productiile lor si sunt sigur ca dintre ele se vor ridica curand si studiouri care sa faca lung metaje de animatie si serii de televiziune.
Daniel Todoran-Rares: In prezent, MediaproMagic a reluat lucrul la lungmetrajul de animatie Harap Alb 3D. Ce stiti despre acest proiect?
Virgil Toader: Am auzit... lumea animatiei este mica. Stiu ca au facut si cateva angajari.
Sper sa asistam si la premiera primului film de lung metraj de animatie, realizat dupa un scenariu autohton, semnat si produs integral in Romania din resurse proprii.
Succes!
Daniel Todoran-Rares: Ce inseamna UCIN si Asociatia filmului de animatie din Romania pentru animatori si regizori? UCIN-ul nu se implica in dezvoltarea "industriei" filmului de animatie autohton. De ce?
Virgil Toader: As fi dorit sa ma implic mai mult in activitatea sectiei de animatie din cadrul UCIN, si poate ar fi fost de datoria mea s-o fac. Dar avand in vedere ca toate activitatile sunt programate in jurul pranzului la ore la care eu trebuie sa fiu prezent la servici, m-am resemnat si astept si eu momentul pensionarii pentru a deveni un membru activ.
Cat despre ajutorul pe care ar putea sa-l ofere tinerilor creatori, nu am auzit sa se faca, inca, mare lucru.
Desi organizarea de intalniri cu personalitati din lumea filmului romanesc de animatie cred ca ar putea ajuta tanara generatie sa arda etapele si sa atinga maturitatea profesionala mai rapid.
Salile de proiectie ar putea fi puse la dispozitia organizatorilor de festivaluri de film de animatie.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Virgil Toader: De la filmul de autor la lungul metraj, imi plac toate acele productii ce transmit sincer si simplu vibratia creatoare a artistului. Ca profesionist al animatiei trebuie sa marturisesc ca sunt atras mai mult de productiile care aduc si profit.
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Virgil Toader: Acum lucrez la Gameloft alaturi de alti trei colegi din fosta echipa de la Dacodac.
Daniel Todoran-Rares: Aveti website sau blog?
Virgil Toader: Am renuntat. Deocamdata.
Interviu cu Flavius Tache, animator in Ungaria
Aproximativ 20 de animatori romani au lucrat in studiourile de animatie din Ungaria. Acestia au avut ocazia sa-si perfectioneze tehnicile de animatie in tara vecina, lucrand la cele mai importante proiecte cinematografice pentru animatia europeana.
Astazi vorbim despre tinarul Flavius Tache, un animator de succes in Ungaria.
Mai jos poti citi interviul cu Flavius Tache - in exclusivitate pentru site-ul animationmagazine.eu.
Daniel Todoran-Rares: Ce studii ai?
Flavius Tache: Facultatea de Geologie din cadrul Universitatii Bucuresti si sculptura la Scoala Populara de Arta cu doamna Simona Tanasescu.
Animatie: "calificat la locul de munca" in 1992 la Animadream sub indrumarea regretatului Lucian Profirescu, mentor, coleg si prieten.
In formarea mea ca animator am fost influentat de colaborarea cu Lehotay Zoltan, profesor de animatie la MOME Budapesta si titanul animatiei maghiare, Ternovszky Bela. In 2004 am studiat animatie 3D (Maya si XSI) la Melon FX Budapesta.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ai realizat?
Flavius Tache: Reclame 2D si 3D ca regizor de animatie la Melon FX Budapesta. Ca animator si layout artist sunt trecut pe genericul multor lungmetraje si serii, pe IMDb e o lista sumara.
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte ai in derulare?
Flavius Tache: Chiar in momentul asta nu am niciun proiect personal, fac layout pentru un lungmetraj german.
Daniel Todoran-Rares: Povesteste-mi despre lungmetrajul german. Despre ce este vorba? Cum se numeste? Este 2D sau 3D?
Flavius Tache: E un sequel la Prinzessin Lillifee, o productie Universum (Walt Disney), 2D traditional dar pentru mine paperless, folosesc o tableta grafica.
Daniel Todoran-Rares: Cand ai parasit Romania? Esti singurul animator roman care lucreaza in Ungaria?
Flavius Tache: M-am mutat in Budapesta in primavara 1999 fara sa stau prea mult pe ganduri in dorinta de a lucra la Princess and the Pea, un lungmetraj american care se facea acolo, ceea ce s-a si intamplat.
Lumea filmului de animatie din afara tarii e oricum foarte pestrita, etnia/originea nu prea conteaza ci mai degraba profismul si limbile in care stii sa comunici si eventual faci un lipsync. Au mai fost cateva cazuri de romani care au facut animatie in Ungaria, dar ne-am rarit.
Daniel Todoran-Rares: Ce poti sa-mi spui despre animatia maghiara?
Flavius Tache: E o industrie cu precedentul unui lungmetraj difuzat in anii '80 in toata lumea (chiar si cea capitalista) - Cat City al lui Bela Ternovszky:
Oscar pentru animatie: The Fly al lui Ferenc Rofusz
Nominalizare Oscar: Maestro al lui M. Toth Geza
The District al lui Gauder Aron in 2005 declarat cel mai bun lungmetraj de animatie la Annecy
Nu in ultimul rand as dori sa mentionez existenta festivalului international de animatie KAFF de la Kecskemet aflat la o editie venerabila.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere ai despre filmul romanesc de animatie?
Flavius Tache: Am parasit tara dintr-un motiv profesional: functia de animator nu exista la momentul acela in nomenclatorul de meserii si asta spune tot; de altfel am lucrat ca animator 7 ani in varii productii in Romania fara a fi pe generic...
Trecutul animatiei romanesti e recunoscut international (am fost surprins placut sa aflu intr-o discutie cu domnul Ternovszky despre admiratia dansului fata de Gopo si amintirile pe care le are despre festivalul de animatie de la Mamaia din anii '60-'70).
Despre prezent nu am suficiente informatii pentru a avea o parere, sper din tot sufletul sa aiba un viitor!
Daniel Todoran-Rares: Vreau sa stiu parerea ta despre lipsa productilor autohtone de animatie pe posturile tv romanesti.
Flavius Tache: Probabil se datoreaza lipsei de producatori de film de animatie, regizori de animatie si animatori, meserii care se invata, de exemplu, in Ungaria la Facultatea de Arte Decorative, cu specializari la Nikelodeon si Cartoon Network... De altfel am vazut pe posturile tv romanesti "Povestiri Populare Maghiare", un serial facut la Kecskemet de Nagy Lajos si Szilagyi Varga Zoltan, regizori de animatie cu radacini la Animafilm. La intrebarea asta sigur ar avea un raspuns mai obiectiv.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie iti plac?
Flavius Tache: Filmele lui Myazaki si Tim Burton.
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrezi?
Flavius Tache: Melon FX si Baestarts Budapest
Daniel Todoran-Rares: De ce faci animatie?
Flavius Tache: Pasiune.
Daniel Todoran-Rares: Cei care iti admira creatiile sau scurtmetrajul de animatie, unde iti pot scrie? Ai website sau blog?
Flavius Tache: Dupa mine scurtmetrajul e un pilot cu scopul de a obtine o finantare pentru o serie sau lungmetraj, o proba de dezvoltare a unei tehnologii/tehnici/pipe-line (vezi Pixar) ori o lucrare de diploma a unui student la animatie in anii finali. Nu e cazul, sau, mai bine zis, asta e parerea mea www.facebook.com/video/video.
Am facut posing layout, pilot animat in Anime Studio Pro, adica vector, la Freakishkid - un studio de animatie specializat in "scurtmetraje" cu scopul dezvoltarii programului amintit.
Pentru cei care vor sa-mi scrie o pot face, ca si tine, pe Facebook.
In timpul liber fac asta, sa nu se raceasca tableta: www.wittygraphy.com/members/Flavius/profile
O reclama din 2009, render si modelare in XSI: Gergely Nagy, character set-up: Attila "Dey" Deák character design, animatie, scenariu, regie: Flavius Tache.
Romania a pierdut "trenul" numit ANIMATIE
In timp ce toti oamenii discuta despre politica si criza economica, eu ii sicii pe seniorii animatiei romanesti cu intrebari mai putin interesante pentru omul de rand. Ii sun, le trimit emailuri, ma intalnesc cu ei... in speranta ca o sa aflu cat mai multe din "tainele" breslei de animatori. Stati linistiti, nu o sa dezvalui secretele lor :) Glumesc.
Acum este timpul dialogului. Trebuie sa aflam unde gresim si care sunt solutile. Cred cu tarie ca se poate face ceva in privinta animatiei din Romania.
Dialogand cu animatorul Valentin Eliseu, mi-am dat seama ca Romania a pierdut "trenul" numit ANIMATIE. Mai jos este dialogul meu cu domnia sa. Va reamintesc ca in luna martie, seniorul animatiei romanesti a acordat primul interviu in exclusivitate pentru animationmagazine.eu.
Valentin Eliseu are o cariera de peste 30 de ani in cinematografie. A participat la realizarea filmelor de animatie clasica (2D) de scurtmetraj si lungmetraj.
In ultimii ani a colaborat exclusiv cu case de productie de film din Franta, Spania, Anglia, Danemarca si Germania. A organizat un master-class de desen animat traditional in cadrul Festivalului International de Animatie Anim'est.
In perioada 2000-2005, Valentin Eliseu a lucrat ca animator la urmatoarele filme de animatie: Gisaku (2005), Dragon Hill. La colina del dragón (2002), The Princess and the Pea (2002), 10 + 2: El gran secreto (2001) si Hjælp, jeg er en fisk (2000).
In 1988 a lucrat pentru serialul de animatie 10 + 2 (1994).
In prezent, Valentin Eliseu locuieste langa Krakovia. Este director de animatie si reprezentant al casei de productie germane Papa-Lowe Filmproduktion GmbH din Munchen.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca exista posibilitatea unei colaborari cu studioul german? Ma gindesc ca germanii ar putea sa externalizeze anumite etape de lucru pentru serialul de animatie.
Daniel Todoran-Rares: Imi puteti trimite un exemplu de calitate - 1 secunda de animatie? Poate sa fie un exemplu din productii din afara studioului german.
Daniel Todoran-Rares: De asemenea, se poate lucra pentru studioul din Germania cu un volum de lucru... care sa realizeze mai putin de 10.000 de fotograme/ luna?
Daniel Todoran-Rares: Vreau sa ii cooptez pe toti profesionistii (in mod special pe cei care ii cunoasteti dumneavoastra).
Daniel Todoran-Rares: Ma gandesc ca in Romania sunt "o mina" de oameni buni care merita aceasta oportunitate profesionala.
Daniel Todoran-Rares: Aveti dreptate. Am observat ca in Romania nu exista infrastructura necesara si un colectiv profesionist cu experienta. Exista doar "insule" si cazuri izolate :)
In prezent, toti fac 3D... cand aud de 2D si multa munca, fug.
Daniel Todoran-Rares: Am senzatia ca se pot face multe, dar nu avem oameni. Se vorbeste mult si se face foarte putin.
Daniel Todoran-Rares: Cred ca aparitia unei scoli oficiale de animatie ar fi primul pas. Dupa care urmeaza managamentul "de fier", altfel romanii vor fi intotdeauna mediocrii...
Daniel Todoran-Rares: Dar pentru asa ceva cineva trebuie sa investeasca multi bani pentru scoala... iar acum nu este momentul potrivit pentru asa ceva :) Acum, oamenii de afaceri isi retrag afacerile, sau le diminueaza. De asemenea, nu suntem nici in situatia Canadei :)
Daniel Todoran-Rares: In concluzie: cred ca Romania a pierdut "trenul" numit ANIMATIE
Daniel Todoran-Rares: Cand stau de vorba cu tinerii animatori din Bucuresti si provincie, imi spun ca nu stapanesc foarte bine anumite tehnici de animatie. Unul dintre ei mi-a marturisit ca a realizat ca nu este bun, citind interviurile cu seniorii animatiei romanesti. Sper ca tinara generatie de animatori sa se perfectioneze. Foarte multi animatori imi spun ca vor o asociatie sau sindicat pentru ei.
Daniel Todoran-Rares: Pentru viitor ar fi ideal ca toti tinerii animatori romani sa fie "obligati" sa urmeze o scoala de animatie sau curs de animatie.
Daniel Todoran-Rares: Care este solutia pentru Romania pentru a putea "calatori cu urmatorul tren" numit ANIMATIE?
Acum este timpul dialogului. Trebuie sa aflam unde gresim si care sunt solutile. Cred cu tarie ca se poate face ceva in privinta animatiei din Romania.
Dialogand cu animatorul Valentin Eliseu, mi-am dat seama ca Romania a pierdut "trenul" numit ANIMATIE. Mai jos este dialogul meu cu domnia sa. Va reamintesc ca in luna martie, seniorul animatiei romanesti a acordat primul interviu in exclusivitate pentru animationmagazine.eu.
Valentin Eliseu are o cariera de peste 30 de ani in cinematografie. A participat la realizarea filmelor de animatie clasica (2D) de scurtmetraj si lungmetraj.
In ultimii ani a colaborat exclusiv cu case de productie de film din Franta, Spania, Anglia, Danemarca si Germania. A organizat un master-class de desen animat traditional in cadrul Festivalului International de Animatie Anim'est.
In perioada 2000-2005, Valentin Eliseu a lucrat ca animator la urmatoarele filme de animatie: Gisaku (2005), Dragon Hill. La colina del dragón (2002), The Princess and the Pea (2002), 10 + 2: El gran secreto (2001) si Hjælp, jeg er en fisk (2000).
In 1988 a lucrat pentru serialul de animatie 10 + 2 (1994).
In prezent, Valentin Eliseu locuieste langa Krakovia. Este director de animatie si reprezentant al casei de productie germane Papa-Lowe Filmproduktion GmbH din Munchen.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca exista posibilitatea unei colaborari cu studioul german? Ma gindesc ca germanii ar putea sa externalizeze anumite etape de lucru pentru serialul de animatie.
Valentin Eliseu: Pai de fapt cauta si alte variante pentru studioul din Polonia. In momentul actual pentru fazele de keys clean-up si intermediare. Deci nu de elaborarea concreta a miscarii. Doar ca si la nivel de desen "hand-made" dar cu Toon-Boom exigenta este extrem de ridicata.
Asa ca personalul ar trebui sa fie extrem de calificat... si cum stiti cam care e situatia pe plaiul dambovitean...
Deci ar fi nevoie... Problema e... ca eu sunt extrem de exigent si studiez probele de miscare ale fiecarei scene, fotograma cu fotograma pe un ecran maret... in care apare orice eroare.
Iar cealalta problema ar fi daca aveti suficient personal calificat si mai ales eficient si infrastuctura necesara ca sa produceti de la 10000 de fotograme (aprobate) in sus, pe luna. Daca puteti face si culoare in digital, cu atat mai bine. Doar ca in cazul asta ar trebui sa faceti si dovada ca dispuneti de licenta legala pentru utilizarea Toon-Boom. Este una din cerintele producatorului german.
Daniel Todoran-Rares: Imi puteti trimite un exemplu de calitate - 1 secunda de animatie? Poate sa fie un exemplu din productii din afara studioului german.
Valentin Eliseu: Nu e vorba de calitatea miscarii, animatia este deja contractata 100%. Este vorba de acuratetea desenului si de lucru dupa niste modele nu foarte complicate dar extrem de stricte.
Daniel Todoran-Rares: De asemenea, se poate lucra pentru studioul din Germania cu un volum de lucru... care sa realizeze mai putin de 10.000 de fotograme/ luna?
Valentin Eliseu: Pai... asta ar fi cantitatea minima.
Daniel Todoran-Rares: Vreau sa ii cooptez pe toti profesionistii (in mod special pe cei care ii cunoasteti dumneavoastra).
Valentin Eliseu: Sincer?... Mai bine nu... Cei care-s mai "batrani" nu ar face fata. Iar tineretul... imi cunoasteti opiniile asa ca nu mai insist.
Daniel Todoran-Rares: Ma gandesc ca in Romania sunt "o mina" de oameni buni care merita aceasta oportunitate profesionala.
Valentin Eliseu: E posibil... doar ca ce mai stiu si eu este ca foarte putini (iar astia sunt deja "prinsi") au lucrat animatie la nivel "industrial". Din nefericire, fiind vorba de business si de un proiect destul de intarziat, producatorul nu e foarte dispus sa mai experimeteze si sa testeze oameni. Are nevoie de certitudini.
Daca va aduceti aminte convorbirea noastra, e de lucrat extrem de mult la mentalitate...
Daniel Todoran-Rares: Aveti dreptate. Am observat ca in Romania nu exista infrastructura necesara si un colectiv profesionist cu experienta. Exista doar "insule" si cazuri izolate :)
In prezent, toti fac 3D... cand aud de 2D si multa munca, fug.
Valentin Eliseu: Normal... asta face parte dintr-un fel de... hai sa-i zic pe nume, impostura profesionala in lipsa unor repere reale. Sa te pretinzi ceva ce nu esti de fapt. Si sa mai ai pretentia sa fii si crezut. Vedeti si reactiile viscerale la micutul meu interviu.
Daniel Todoran-Rares: Am senzatia ca se pot face multe, dar nu avem oameni. Se vorbeste mult si se face foarte putin.
Valentin Eliseu: Pina nu se dobandeste constiinta reala ca trebuie sa existe legatura intre creier si mana care foloseste "terminalul" fie ca e doar un creion sau un computer ultra-sofisticat, adica stiinta de a FACE animatie... mare perspectiva nu prea exista.
Daniel Todoran-Rares: Cred ca aparitia unei scoli oficiale de animatie ar fi primul pas. Dupa care urmeaza managamentul "de fier", altfel romanii vor fi intotdeauna mediocrii...
Valentin Eliseu: Chestia asta cu scoala... poate sa fie o solutie, dar in primul rand este o mare fantasmagorie. Pentru ca prima si cea mai simpla intrebare ar fi: avem cadre didactice pregatite pentru predarea animatiei? Intrebarea pur retorica, raspunsul fiind evident. Sa "importam" cadre intr-adevar specializate?... Mai intai ar trebui sa invete limba romana... Si apoi astia sunt foarte scumpi... Ca daca se vor folosi tot cei care exista... rezultatele vor fi identice.
Intre altele, mentalitatea actuala a junimii din "animatie" li se datoreaza cu varf si indesat si domnilor actuali "profesori" de animatie de pe la UNATC si Grigorescu... ii stiti dumneavoastra... Mari maestri in "teorii" si "analize plastice" vorbite, dar cu filmografii si experienta practica microscopice.
Eu am incercat ceva dupa cum stiti... si evident o sa mai incerc. Povestea a fost si o sa fie in continuare, ca la inceput "entuziasmul" amatorilor este mare... pana la pret. Dupa care raman cativa... daca raman.
Daniel Todoran-Rares: Dar pentru asa ceva cineva trebuie sa investeasca multi bani pentru scoala... iar acum nu este momentul potrivit pentru asa ceva :) Acum, oamenii de afaceri isi retrag afacerile, sau le diminueaza. De asemenea, nu suntem nici in situatia Canadei :)
Valentin Eliseu: Tara imensa cu resurse uriase si populatie infima, in care ar fi posibil ca nimeni sa nu munceasca nimic si sa traiasca foarte bine din export de materii prime, sute de ani de acum incolo...Canada nu poate fi un termen de comparatie.
Daniel Todoran-Rares: In concluzie: cred ca Romania a pierdut "trenul" numit ANIMATIE
Valentin Eliseu: Din nefericire, intuitia dumneavoastra functioneaza perfect... Asta e, vorbind in termenii fatalismului mioritico-levantin.
Daniel Todoran-Rares: Cand stau de vorba cu tinerii animatori din Bucuresti si provincie, imi spun ca nu stapanesc foarte bine anumite tehnici de animatie. Unul dintre ei mi-a marturisit ca a realizat ca nu este bun, citind interviurile cu seniorii animatiei romanesti. Sper ca tinara generatie de animatori sa se perfectioneze. Foarte multi animatori imi spun ca vor o asociatie sau sindicat pentru ei.
Valentin Eliseu: Pai cred ca am discutat si ceva despre asta cand ne-am intalnit. Ce-i opreste oare sa se asocieze? Sau trebuie sa vina cineva din afara sa-i ia de manuta, sa-i asocieze, sa le dea comenzi si clienti, si daca se poate si niste venituri garantate si consistente... indiferent de competenta profesionala? Dupa care sa-i si mangaie pe capsor si sa le spuna "vaaaai...cat de talentati" sunteti!!!... meritati mult mai mult". Asta suna.. nu! ESTE genul de scuza pentru incompetenta si lipsa de dorinta individuala in perfectionare. Adica mai pe sleau spus... scuza pentru impostura.
Daniel Todoran-Rares: Pentru viitor ar fi ideal ca toti tinerii animatori romani sa fie "obligati" sa urmeze o scoala de animatie sau curs de animatie.
Valentin Eliseu: OBLIGATI??? In primul rand trebuie sa inveti si abia dupa aia te poti numi "animator". Asa ca daca deja consideri ca "esti" ce-ti mai trebuie o scoala care sa te invete sa fii ceva ceea ce te pretinzi a fi?... Glumesc, evident. Pe noi astia cativa ogari batrani NU NE-A OBLIGAT NIMENI! Am invatat profesia asta din placere, ambitie, orgoliul lucrului bine facut, pasiune si mai ales din vocatie, renuntand la foarte multe lucruri. Astea sunt chestii pe care le ai sau nu le ai.
Imi aduc aminte de Virgil Toader si de Adi Hoble... Erau angajati cu norma intreaga la Animafilm si serile mergeau la facultate, la cursurile serale de la arhitectura... 7 ani la rand!!!... Anca Dumitru a facut scenografia tot la seral... si tot dupa 8 ore de facut animatie in fiecare zi. Pe EI nu-i obliga nimeni la nimic! Cu timpul, daca te mentii si te perfectionezi continuu (ca in orice profesie) vine si recompensa materiala, insa fara sa te gandesti prea mult la chestia asta.
Daca cineva "isi alege" profesia asta doar cu gandul la ceva parale castigate usor, si la ceva "imagine publica" pe care s-o vanture de colo-colo si care sa mai aduca ceva banuti in cont... mai bine se face manelist, sau "baiatu' lu' Prigoana"...
N-ar trebui sa spun chestia urmatoare daca vreau (asa cum intentionez la intoarcere) sa mai initiez si alte cursuri de animatie... Dar domnu' Dan... Cand Internetul este PLIN de tot felul de informatii despre cum se face animatia clasica... Iarasi ma intreb, evident tot retoric, ce impiedica oare tinerimea mioritica sa se informeze, sa invete si sa experimenteze individual "cum mama lu' Stefan cel Mare se face animatia asta?" Pentru mine raspunsul este de domeniul evidentei: aceiasi ipocrizie, impostura si joc al aparentelor.
Cum spunea un mare grafician roman, care cu zeci de ani in urma isi mai arunca ochii pe desenele mele..."bai... daca vrei sa desenezi ceva nu-mi spune tu mie ca nu "ti-a iesit" ca tusul nu e bun sau creionul e neascutit! Daca ai ceva de spus, poti sa desenezi pe genunchi si pe hartie de sters la cur, cu un bat de chibrit ars inmuiat in zat de cafea".
Cam asta se intampla si cu vajnica tinerime animata romaneasca... Scuze peste scuze... care nu scuza si nu duc la nimic. Poate la o plimbarica - doua, pe la te miri ce festivaluri de mana a "enspea", numarandu-si cu grija cele cateva centime din buzunar. Si odata intorsi... (de ce oare nu "raman" daca-s atat de competenti?) sa se umfle in pene cum ca pe la ce case mari au umblat. Din nefericire ASTA se vede foarte usor de catre orice ochi avizat... Nu vorbesc de mine care oricum sunt "pornit", vorbesc de oricare profesionist din cei din "afara"... Gata. M-am des-veninat... Imi pare rau pentru tonul cinic-didacticist-acru, dar asa cum am zis am un pic de timp, m-ati provocat si... cu un Pandele nu se face primavara.
Daniel Todoran-Rares: Care este solutia pentru Romania pentru a putea "calatori cu urmatorul tren" numit ANIMATIE?
Valentin Eliseu: Solutia este extrem de simpla si dureroasa. Un examen de constiinta in fata oglinzii a toturor celor ce se pretind a fi ceea ce ei insisi stiu de fapt ca nu sunt. Bineinteles ca asa ceva e imposibil mai ales ca nimeni nu poate fi obligat la asta... Imi pare rau ca nu las nicio "portita"... Dar pana nu se dau nume lucrurilor nu se poate sti cu adevarat unde se afla solutia. Abia dupa ce fiecare va fi onest in primul rand cu sine insusi, se pot astepta ceva rezultate. Nu mai devreme de 5 ani (nu mi-a placut nicidata Brucan!) din momentul asta. Iar termenul este destul de optimist si se refera strict la produsele "de autor"...
"Ponyo On The Cliff" (2008)
Criticii spun ca filmul de animatie Ponyo este "un clasic al momentului"...
Filmul de animatie 2D Ponyo este regizat de Hayao Mayazaki la studiourile Ghibli din Japonia.
Pentru realizarea acestui film de animatie, Hayao Miyazaki a desenat peste 170.000 de planse de film, de mana, fiind ajutat de 70 de asistenti.
Vecinul meu Totoro, Printesa Mononoke sau Calatoria in Chihiro, printre alte capodopere, au devenit filme-cult in Japonia si in strainatate si au adus autorului lor numeroase consacrari, printre care un Leu de aur la Venetia in 2005, un Oscar in 2003 si Ursul de Aur la Berlinala din 2002. Hayao Miyazaki a fost premiat la Venetia in 2008 pentru filmul de animatie Ponyo.
Filmul de animatie este inspirat din Mica Sirena, cunsocuta povestire a lui Andersen. Ponyo, o mica sirena, scapa din adancul marii pe spatele unei meduze si intalneste un baietel de cinci ani, Sosuke, care o ia sub aripa sa protectoare. Fortata sa revina in ocean, Ponyo vrea sa redevina o fiinta umana si sa traiasca pe pamant alaturi de Sosuko. Astfel, intreprinde o noua calatorie cu ajutorul surorilor sale.
Ponyo a fost lansat anul trecut in Japonia (iulie 2008). In luna august a.c. a avut loc premiera filmului de animatie Ponyo dublat in limba engleza pentru publicul american.
Filmul de animatie este distribuit de compania Walt Disney - disney.go.com/disneypictures/ponyo.
Mai jos puteti viziona filmul integral pentru a intelege viziunea artistica a lui Miyazaki. O sa vedeti o poveste bine construita, captivanta, cu imagini tipic animatiei japoneze, dar cu multe culori vii. Miyazaki foloseste intre 300 si 600 de culori diferite, conform "Secretelor studioului Ghibli" scrisa de Hayat Kazami.
Personajele lui Miyazaki exprima o varietate de expresii si gesturi. Animatiile sale presupun intre 50.000 si 170.000 de coli, in comparatie cu circa 10.000 cate cuprinde un show animat pentru televiziune de circa o ora. Munca la o astfel de productie este de aproximativ 8 luni, fiind depus un efort fantastic.
Toy Story 3D
Nu este vorba despre cel mai nou film Pixar. Este chiar filmul de animatie pe care il stiti deja. Este prima parte a productiei Toy Story - primul film de animatie realizat in intregime pe computer.
Am vazut un Toy Story intinerit datorita specialistilor de la Pixar. Cu ajutorul tehnologiei moderne, filmul a fost reprocesat, si toate alea pentru o varianta 3D.
Aceasta reluare nu m-a impresionat, chiar daca subtitrarea a fost 3D. Imi place sa-l vad in varianta clasica fara a apela la 3D.
Revederea acestei productii mi-a adus aminte de copilarie... Cand eram mic imi placea sa ma joc cu "masinutele de fier" si cu figurinele de plastic - soldateii :)
Cand suntem mici ne place sa ne imaginam ca jucariile noastre merg si vorbesc intr-o lume a lor cu rivalitati, visuri si spaime proprii.
Trebuie sa recunosc ca nu am fost un fun al filmului Toy Story. Am fost un adversar inrait al productilor animate realizate in totalitate pe computer. Acum imi dau seama ca acest film a deschis noi orizonturi pentru domeniul animatiei. Toy Story a fost un adevarat pionier in domeniul utilizarii instrumentelor si tehnicilor inovatoare, pentru o noua forma de animatie.
Filmul de animatie a fost conceput si regizat de John Lasseter (directorul de creatie al studiourilor Walt Disney si Pixar Animation si principalul consilier pe probleme de creatie pentru Walt Disney Imagineering).
Lansat pe 22 noiembrie 1995, Toy Story a devenit filmul cu cele mai mari incasari ale anului, acumuland aproape 192 milioane USD in SUA si 362 milioane USD in intreaga lume.
Filmul a fost nominalizat la trei premii Oscar si doua Globuri de Aur. Lasseter a primit premiul Oscar pentru realizari deosebite din partea Academiei de Film.
Conform informatiilor oferite de Pixar, publicul va vedea si o versiune a filmului de animatie Toy Story 2 in varianta 3D.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)