Interviu cu Calin Cazan, regizor filme de animatie
Calin Cazan a semnat impreuna cu Mircea Toia primul lung metraj science-fiction al animatiei romanesti, Misiunea spatiala Delta. De asemenea, Calin Cazan a lucrat la serialul de animatie Ultima misiune.
In prezent, Calin Cazan este senior animator la UBIsoft Romania.
"As fi vrut sa arunc asa, cateva cuvinte inainte despre oamenii pe care i-am gasit cand am intrat in Animafilm. Nu mult. Ceva multumiri celor care m-au format (Mihai Sainpetru, Mircea Toia, Laurentiu Sirbu si, evident Victor Antonescu), multe regrete pentru cei care nu mai sunt, micile mele satisfacti la intalnirea cu oameni care isi mai aduc aminte de filmele copilariei.
Poate ca un Olimp Varasteanu sau un Victor Antonescu ar putea sa vorbeasca mai bine despre perioada de inceput, etapa Buftea, Studioul Ion Creanga, animatiile experimentale (nu exista scoala de animatie, nu mai vorbim de facultate), festivalul Pelicanul de Aur de la Mamaia care vreme de cativa ani a marcat centrul ASIFA in Romania… Nu sunt decat un fost pion al animatiei romanesti... care a lucrat cu Mihai Badica, Zoltan Szilagyi, Constantin Paun, Ion Truica… " (Calin Cazan, regizor filme de animatie)
Daniel Todoran-Rares: Cand ati inceput cariera de animator si regizor de filme de animatie?
Calin Cazan: Usor, usor. Ca la o intrebare atat de incantatoare, poate sa ma ia apa si sa ma simt eroul animatiei romanesti. Cariera! In Studioul Animafilm am intrat in 1976. In urma unui concurs si a unui curs de animatie tinut de Victor Antonescu. Am plecat de la munca de jos, intermediare, in anul urmator eram deja la animatie, dar regie am inceput sa fac abia in 1981, co regie adica, impreuna cu Mircea Toia care, pur si simplu m-a luat sub aripa lui si mi-a dat, cu multa rabdare cat a putut el si cat am fost eu in stare sa asimilez din cunostintele lui, din bunul lui simt si chiar din propria lui filosofie de viata.
Chiar. Nu stiu cum o sa potriviti asta in interviu. Cum puteti strecura o intrebare la care raspunsul sa fie urmatorul: pe langa toate cele ale meseriei, in Animafilm se impartasea filosofie de viata – din fraze scurte, sfaturi, glume, un nou venit cum am fost eu, isi putea forma rapid notiuni de meserie, dar si, vital pentru un animator, privirea critica asupra vietii, inregistrarea faptelor si consecintelor, adica moduri de a judeca un scenariu, un film, o idee…
Pentru ca mijloacele prin care caracterizezi un personaj sunt ceva mai sarace in animatie (miscare, expresii, haine, situatii… cam atat), toti invataseram sa privim persoanele din fata noastra, ca exercitiu, sa retinem aspectul si sa le caracterizam deja, sa ne facem o parere, dupa o privire de 5 minute. E un defect specific meseriei. Adeseori, evident ne inselam. Omul e mult mai complex decat imaginea lui. Dar era un exercitiu necesar. Adeseori il faceam in Cismigiu, privind trecatorii de pe alei si schimband pareri. Sau mesenii de la cafenea. Amuzant, poate. Necesar oricum.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie ati realizat?
Calin Cazan: Am facut cam de toate. Serial, filme de comanda (utilitare s-ar numi acum), cateva incercari de ilustratii ale unor povesti, autor Kipling, cam nereusite dupa gustul meu, salvate de valoarea muzicii lui Cornel Fugaru… Mai putin mult ravnitele filme de autor. Asa cum a facut spre exemplu Mihai Badica. Sau Ion Truica. Pentru asa ceva trebuie sa ai ceva de spus, sa ai un crez, sa vrei sa afirmi ceva… Eu inca ma balbaiam. Mihai Badica stia sa vorbeasca prin filme si avea ce spune. Are si acum. Am revazut filmele lui dupa ani de zile si am descoperit (deh, varsta si experienta) alte sensuri, pe care nu le-am simtit pe vremuri, la lansare. Cat despre Ion Truica, as lua doar primul film care mi-a cazut sub ochi la intrarea in Studio, Carnaval. Cum sa spun treaba asta fara sa supar… Pentru mine era suficient. Ion Truica putea sa nu mai faca si restul filmelor care i-au completat cariera. Carnaval era deja o valoare..
Daniel Todoran-Rares: Ce proiecte aveti in derulare?
Calin Cazan: As vrea sa mai am. Dupa ’89 am ramas cu un scenariu neimplinit, lucrat cu Dan Chisovsky care si-a gasit aprobarea in ajunul evenimentelor si care nu s-a mai facut, desi primise toate aprobarile si chiar finantarea. Jocurile s-au schimbat.
Daniel Todoran-Rares: Ce parere aveti despre filmul romanesc de animatie?
Calin Cazan: Am avut oameni entuziasti, gen Olimp Varasteanu, Laurentiu Sarbu (stiati ca avea mai multe premii international decat Gopo?), Victor Antonescu, Liana Petrutiu, Luminita Cazacu, Sasu (doamne, care era prenumele, ce animatie facea omul asta)… sigur uit pe cineva… Fiecare, o personalitate, fiecare alt gen. Niciunul nu a generat o scoala de animatie, asa cum s-a intamplat la tarile din jur, de exemplu Donio Donev in Bulgaria. Dar toti au contribuit la formarea generatiei noastre, Misu Surubaru, Valentin Eliseu, Bujor Stefanescu, Cain Valentin, Ionel Luca, Dinu Serbescu.
Vreau sa mai pomenesc un nume. Un om pe care eu nu l-am mai prins in Studio. A ramas doar pentru cativa ani, urma lui, in cateva filme, cam 12. Mustetea. Nu mai stiu cum. Ion? Cristian?... Mustetea. Formidabile filme. Placute. Amuzante. Cu miez… A plecat in tari mai insorite. Asa ca, in conformitate cu politica de pe atunci, filmele lui nu au mai fost difuzate.
Am avut pentru cativa ani sediul ASIFA in Romania si un festival international de animatie Pelicanul de Aur. Era minunat, eram celebri, ne luptam pentru premii internationale cu oricine din Europa, eram noi, romanii care rasturnam socotelile juriului, dadeam peste cap politicile.
Am avut (nu eu, noi, romanii) filme de autor care s-au plimbat pe la festivalurile din strainatate (deci si la cele ale Europei de Vest) si, cu toate mijloacele rudimentare, s-au intors cu premii (nu vorbesc de mentiuni sau premii de participare) mult ravnite de alte studiouri. Romanii, inventivi, plini de idei si doldora de cultura, ca de obicei.
Varasteanu a fost singurul roman in vizita la Hanna and Barbera, care a si avut oferta si (patriotism, deh) s-a intors. El este singurul om capabil sa faca un portret direct din pensula, fara constructie prealabila si care sa traiasca, sa iasa din pagina.
Daniel Todoran-Rares: Ce filme de animatie va plac?
Calin Cazan: Hai sa incep cu sfarsitul. Cu principiile jocului. Jocul e prezent deja la mamifere. Un fel de simulare a vietii reale. Imitarea vietii viitoare de catre pui, sub ochiul atent al animalului matur. Deci rolul primordial al jocului – educatia. Filmul de animatie este educativ, adica este un medicament dulce pentru a fi mai usor inghitit de catre copil. In el, amestecat printre glume, miscari hazlii, cantece, decoruri placute ochiului, personaje atractive, se afla un mesaj. Educativ este Woody Woodpecker, razand de prostia celor din jur, ca si nebunul Padurii al lui Disney, Heckel and Jekel…
Deci imi plac toate filmele care pastreaza, sub spectacolul amuzant si mirific al animatiei, un mesaj. Poate sa para o idee comunista. Pentru cei care nu se duc ceva mai departe, pentru a regasi ideea la Disney, mai devreme la Hallas si, ce stiu eu, in reactia voit educativa a grupului DADA (iar romani) sau chiar in fabulele lui Esop?
Asa ca acum pot sa spun: Mi-a placut UP, dar nu Avatar, Over the hedge, dar nu Open Season, Jungle Book… bine, sigur, tot ce inseamna Disney, dar si Cow and Chicken sau Stimpy and Ren, ultimele fiind exemple clare de personaje anti-eroi care genereaza evenimente educative.
Sigur, nu imi place violenta. Dar nici vocea groasa cu pretentii de opinie publica, vocea care acuza filmul de animatie pentru violenta din scoli. Chipurile copiii invata din filmele de animatie… Noi, astia mai batrani, am crescut cu, sa zicem, basmele lui Ispirescu. Acolo adesea Fat-Frumos il lua pe Zmeu de mijloc, il baga in pamant pana la gat si-I taia capul. Poftim? Violenta maxima. Sincer, marturisesc, niciodata nu m-am gandit sa fac asta cu prietenul meu din copilarie. Din cauza celor 7 ani de acasa, zic eu. Anii aia pe care parintele trebuie sa-i piarda pe langa propriul copil, pentru a-l pregati pentru viata… Vorbeam mai sus de animale. Pai… si noi… Sau noi suntem plante?
Daniel Todoran-Rares: In prezent, unde lucrati?
Calin Cazan: Uf. Asta-i mai simplu. UBIsoft Romania, senior animator intr-un colectiv minunat de… cum sa va spun fiecare coleg de acolo este o valore in sine, fiecare este o insula cu multe comori, fiecare, un suflet deschis, oferind cel mai bun capital pe care-l poate oferi un om, vorba buna. Incepand cu cel care te intampina la intrarea in firma si pana la cel cu care iti da coate la birou, in fata monitorului de 20.
Daniel Todoran-Rares: Credeti ca animatia romaneasca va renaste precum pasarea phoenix?
Calin Cazan: A murit? Nu stiam ca a murit. A, nu se mai difuseaza creatii romanesti noi. Dar… Nu stiu ce face Radu Igaszag la UNATC – avea un curs de animatie. N-am mai vorbit de mult timp cu el. Ne-am cam imprastiat toti. Sigur la Liceul Tonita este Dan Chisovsky, deci acolo sigur se invata animatie. Ceva cursuri am tinut si eu. La DACODAC, cu primii animatori ai Studioului, un pic la Brasov la o mica firma, si aici la UBIsoft, in sediul din Bucuresti si cel din Sofia. Mesajul lectiilor l-a preluat din mers Adrian Baluta, care m-a depasit demult. Gestul asta l-a mai facut Valy Eliseu, printe picaturi (lucreaza mai mult in afara).
Sunt oameni care, atunci cand vorbesc de animatie, isi imagineaza doar desenul animat. Desenul animat este un mijloc. Animatia este un mod de gandire. Mijloace de a realiza animatia: desen animat, cartoane decupate, papusi… pana la animatia computerizata. Pentru ca teoria este destul de simpla. Mai intai vezi ce ai de spus, pe urma cauti mijloacele prin care poti sa exprimi cel mai bine ideea pe care vrei sa o slujesti.
Deci, in afara de cei care s-au scolit pe la Liceul Tonita sau pe la cursurile celor mai sus-pomeniti, sunt unii care s-au format singuri, stuidiind, vazand sau pur si simplu nascandu-se cu aplecarea spre modul asta de exprimare si ajungand intamplator la mijloacele de exprimare.
Daniel Todoran-Rares: Aveti website sau blog?
Calin Cazan: Am incercat ceva pe vremuri. Pe urma mi s-a parut inutil si acum nu mai am timp. Nu-i dispretuiesc pe blogeri. Chiar ii admir. Pur si simplu nu mai am cand.
Daniel Todoran-Rares: Puteti pune scurtmetraje de animatie, trailere, sau un demo reel (realizate de dumneavoastra) pe Internet (pe YouTube sau Vimeo)?
Calin Cazan: Din pacate, nu. Filmele de pe vremuri se afla la ANF (Arhiva Nationala de Filme) pentru ca nu erau proprietate personala, ci a statului. Probabil stiti ca Mihai Badica, dorind sa-si copieze cateva, a trebuit sa faca un lant intreg de demersuri pentru a le putea duce in tara adoptiva, Danemarca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu