Bujor Stefanescu a lucrat zece ani la studioul Animafilm Romania, contribuind la dezvoltarea filmului romanesc de animatie. Din 1982 lucreaza in Spania ca animator pentru multe studiouri: Walt Disney, Hanna-Barbera, Cosgrove-Hall, M.S.Films, France Animation, Alfonso Production...
De o luna de zile a inceput lucrul la lungmetrajul de animatie Giants the legend pentru un studiou din Valencia (Spania).
Nu stiu daca Spania poate sa reprezinte un model... In privinta animatiei nu cunosc legislatia, insa stiu ca exista o continua lupta pentru a obtine subventii de la stat pentru realizarea filmelor. Si nu doar pentru animatie, ci in toata cinematografia. Partea negativa, ceea ce nu exista in Romania, este ca multe studiouri trimit lucrul sau parte din el in tari unde pot platii la preturi mai mici si in felul acesta obtin beneficii mai mari. Practica asta lasa fara lucru pe multi artisti spanioli. Din pacate nu exista un control care sa protejeze interesele desenatorilor spanioli. In urma cu vreo 20-30 de ani, Spania era perfecta pentru realizarea productiilor de animatie. Preturile erau mici si calitatea animatiei mare. Intrau multe productii straine. Exista un studiou care lucra in exclusivitate pentru Hanna & Barbera si am avut norocul sa particip si eu in unele productii in primii ani dupa sosirea in Spania. A fost o adevarata scoala pentru mine. Studioul Disney a trimis si el de lucru in Spania si am reusit in urma unui examen sa fiu primit printre animatori. Am facut-o ca sa invat, desi puteam sa lucrez la alte studiouri unde cistigam mai mult decit dublu. Pentru Disney exigenta era foarte mare si eu nu eram pregatit suficient. Dar mi-a servit sa invat. Asa au inflorit multe studiouri si multi animatori au avut ocazia sa se perfectioneze. A fost o epoca de aur. Spre deosebire de Romania, din Spania se putea pleca in alte tari pentru a lucra si multi animatori au plecat in Franta la productiile filmelor Asterix, in Anglia si SUA. Ma refer la perioada inainte de '89. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. In Spania preturile au crescut, a aparut concurenta (India, Tailanda, China, Coreea, Argentina, Chile) si criza loveste si ea puternic.Totusi acum sunt in lucru 3 lungmetraje si se va incepe al patrulea peste o luna.Toate in animatie traditionala. 2D.
Continui sa citesc interviurile din web si ma tot gindesc cum se invata animatia acum 30-40 de ani. Probele se faceau pe pelicula de 35 si le vedeam dupa o saptamina-doua cind aproape uitam ce animasem. Acum exista posibilitatea de a avea in casa programul cu care sa-ti vezi probele pe loc. Exista Internetul si in el o multime de carti si cursuri de animatie pentru interesati. Eu nu am avut posibilitatile si informatiile astea pe vremuri. Exista posibilitatea de a pleca din tara si a lucra in alta daca vrei, si gasesti.Totul e sa VREI. Animatia e deja descoperita.Trebuie doar invatata si aplicata. E o pierdere de timp sa nu se profite de avantajele expuse pentru cei ce vor sa invete si sa intre in lumea animatiei.
Imi amintesc ca am vorbit cu Virgil Toader citeva luni inainte de a se inchide Dacodac si printre altele mi-a spus ca ei sunt putini, dar scumpi. Putini inseamna productie mica, iar scumpi inseamna neinteresanti. Poate ca astea au fost principalele cauze ale inchiderii. De obicei productiile care pleaca din Spania iau calea spre Asia unde se obtine o calitate buna, se ralizeaza rapid si ieftin. Un animator indian cistiga cam de 10-20 de ori mai putin decit un animator spaniol. Si era multumit si corect. Aveau un studiou cu 2 cladiri, cu sute de desenatori condusi de supervizori tailandezi. E vorba de o serie la care am lucrat acum un an, pentru un studiou care trimitea lucrul in India. Noi faceam preproductia. Eu lucram ca layoutist, realizind scene in schita ce erau folosite apoi pentru animatia finala. Animatorul avea rezolvata scena, trebuia doar sa puna personajul. Se lucra in Flash. Era o adevarata industrie si lucrurile erau foarte bine pregatite si controlate. Lumea lucra intr-un ritm sufocant. Eu faceam animatia la un episod, timp de o luna. Se numea Sandra Detective. Cine trimite lucrul in alta tara, cauta sa-si rezolve productia, cum am mai spus: repede, bine si ieftin.
In urma cu ani de zile am trimis de lucru unui grup restrins de animatori in Romania. A fost o experienta pe care nu as vrea sa o mai repet. M-am trezit la un moment dat ca lucram pentru ei, pentru ca nu tineau cont de nicio indicatie ce li se dadea. Pina la urma m-am saturat sa tot corectez. Ca sa nu mai spun ca productia intre 3 oameni, citi erau, nu ajungea la cit facea aici un animator experimentat. In felul asta nu erau interesanti si am renuntat. Povestea e lunga dar am spus-o pe scurt.
Accesand linkul www.tv3.cat, puteti vedea un video al unui studiou din Vitoria pentru care am lucrat. Este o productie realizata cu ToonBoom.
27.05.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu